Aceste persoane sunt cît se poate de reale. Ei trăiesc printre noi, ne pot fi colegi, vecini, pot sta lîngă noi în autobuz, la coadă în Carrefour, pe plajă, oriunde. Atît de numeroşi sunt. Problema este că fiind atît de numeroşi, prin deducţie logică, ei vor fi şi adulţii de mîine. Iar dacă pe umerii lor se poate construi stabil o societate, înseamnă că, dragii mei, da, noi toţi, i-am subestimat. Ei au valoare:
Mulţumiri celor de la cocalaripunctcom.
iunie 18, 2008 la 10:33 am
am vrut să scriu un comentariu deştept dar mintea mea refuză. ştie ea de ce. oricum, dacă n-ar fi atât de trist, ar fi de râs.
iunie 18, 2008 la 11:54 am
Adevărat grăit Hădene!
iunie 18, 2008 la 12:31 pm
să te întreb: ai încercat chestia aia cu mielu’? (acum cei care nu ştiu despre ce-i vorba se vor gândi la trăsnăi dar..asta e)
iunie 18, 2008 la 12:57 pm
Măi nu am putut, căci ai mei au venit cu carnea gata marinată..dar o făcuseră bine, la fel cu tăti mirodeniile care merg la miel. Dar asta nu m-a împiedicat să-i dau mamei pontul de la tine, şi mi-a promis că tura viitoare aşa îl pregăteşte. I-a şi plăcut cum suna combinaţia.