AMR 1 zi

…pînă plec în concediu, la mare. Pentru mulţi, un concediu e ceva banal, nu e mare fîs. Pentru mine însă, este primul concediu adevărat după 4 ani de muncă. Mă veţi întreba :”Păi ce..tu în 4 ani nu ai avut concediu?!”.. Păi am avut. Drept la concediu, drept pentru care mi le-am şi luat, pe ele concediile. Însă concomitent cu facultatea, a venit şi angajarea. Ori, tati şi mami neavînd posibilităţile necesare achiziţionării de ziua mea a unui Touareg, astfel încît deducţia logică fiind că nu aş mai fi fost nevoit ca să lucrez, fiindu-mi autosuficientă condiţia de copil timid, încă inocent..în fine concediile mele, prevăzute prin lege, s-au dus toate, dar absolut toate, pe sesiunile de examene de la facultate. Dară acuma, că am terminat şi cu şcoala, o să-mi duc fata la mare, la soare, fetiţele sunt goale, că merită şi ea, căci nici părinţii ei nu au putut să-i ia măcar un Mini Cooper, şi ei săracii, fiind la fel de cinstiţi ca şi ai mei părinţi. Să ne trăiască (ca să ne poată ţine viitorii copchii cînd ‘om fi plecaţi în viitoarele concedii )! Ea n-o văzut marea de cînd erea în clasa a V a.
Unora, li s-ar părea un pic stupid şi banal entuziasmul pe care îl arătăm cu privire la micul nostru sejur. Le mulţumesc şi lor pentru feedback-ul dat. Prefer să-mi pun bazele unei vieţi solide -acum- pentru că marea va fi tot timpul acolo, cu valurile, briza şi nisipul ei.