Like this:

Guilty pleasures. Sau plăceri vinovate. Adică ce faci pe ascuns conştient de finalitatea inutilă a acţiunii, conştient că pierzi timpul, că o arzi aiurea şi-ţi şi place. Personal, sunt un guru al guilty pleasures. O să le spun aşa, că sună mai bine în limba lui Obama. Toată lumea suferă de ele, nimeni nu recunoaşte, însă. Eu o să recunosc aici, pentru că drumul cel mai lung spre vindecare este să admiţi că suferi. Fac precizarea că deşi o să dau drumul unei liste, nu sunt 100% sigur că la unele am să renunţ uşor, sau poate niciodată. Aşadar:
1. folosirea în repetate rînduri a lui “deci”. Deşi ştii că nu e bine, continui să vorbşti cu “deci”. Deci s-a înţeles? Asta nu sunt sigur că face obectul, dar eu o menţionez.
2. starea de latenţă şi leneveală atunci cînd trebuie să fac ceva ce de obicei are deadline. O bat în cap cu graţia unui hipopotam pe patine cu rotile pînă în ultima clipă. Cînd mă şi apuc de lucru. De cele mai multe ori îmi iese mai bine ceva ce trebuia făcut într-o săptămînă sau 3 luni (vezi lucrarea mea de licenţă), dacă mă apuc înainte cu o zi sau cu cel mult cîteva ore înainte. La şcoală mă bazam pe intuiţia mea şi pe faptul că aveam şi vedere periferică şi atenţie distributivă ce funcţionau la parametri optimi.
3. jocul Mario. Ăla cu omuleţul în şalopetă şi cu mustaţa cît juma’ din căpăţînă. Nu mă pot abţine. Îl jucam în draci în copilărie pe un Terminator (le mai ţineţi minte?). Făceam campionate cu toţi copii din bloc.
4. Să mă joc orice alt joc pe calculator folosind parole secrete pentru a trişa. Iar dacă parolele sunt secrete de ce le foloseşte toată lumea? Mereu m-am întrebat.
5. să “ursulesc” în lunile de iarnă. “Ursulitul” este un concept personal, studiat şi dezvoltat numai de către mine. Constă în a nu face absolut nicio mişcare (în sensul de sport) decît dacă este absolut necesară, pe durata lunilor de iarnă. Un fel de hibernare activă, dacă vreţi. Pentru relaţii suplimentare am să revin cu un întreg articol despre acest concept nou, stil de viaţă.
6. să caut blogurile proaste scrise în limba romînă. Asta îmi hrăneşte impresia că blogul meu ar fi unul cît de cît bun, deci (din nou deci, aţi văzut?) face bine la self-esteem. Deşi nu e moral ce spun acum, sunt o grămadă de bloguri proaste în blogosfera autohtonă. De cele mai multe ori sunt proaste pentru că sunt scrise prost iar autorii nu prea ştiu limba romînă.
7. ciocolata, sub orice formă, gust, combinaţie.
8. meciurile cu Steaua din Champions League. Deşi, dacă mă gîndesc mai bine, aici sunt deja masochist. Vo’ 3 sezoane cu o singură victorie?
9. hi5, ca guilty pleasure national.
10. Mircea Badea. Pentru că nu sunt pe deplin de acord cu el, dar îmi place să-l urmăresc cînd nu adorm.

Am scris aici doar vreo 10…sunt mai multe, pe care n-am să le fac însă publice. Aştept şi de la voi măcar 2-3. Cine poate, bagă mai multe. Dacă vreţi, puteţi să o luaţi de leapşă. Deci?