Like this:

Autobuzul venea încet, pufnind şi scîrţîind din toate şuruburile. În staţie, o turmă de cetăţeni respectabili, trecuţi cu toţii de a doua tinereţe, se îmbrînceau şi se înghionteau spre uşile încă nedeschise ale autobuzului, uitînd parcă de cei aflaţi înăuntru şi care trebuiau să coboare şi ei..

Incredibilă mi s-a părut mereu această capacitate de transformare a unui om bătrîn, atunci cînd trebuie să urce într-un mijloc de transport în comun. Unde pînă să ajungă autobuzul în staţie, pare secat de orice forţă, paloarea din obraji şi mina de om leşinat inspirînd mila celor din jur, brusc, te trezeşti împuns în coaste, împins, călcat, iar cînd vezi că “agresorul” tău este chiar bătrînica cu figura blajină de adineaori, te dai la o parte lăsîndu-i să urce, pentru că lor li se pare “că nu mai au timp”..

“Ăsta e 20-ul?” şuieră un bătrînel urît, cu faţă de guşter. Avea buzele uscate, sprîncene mari gri şi împreunate, un nas borcănos şi acvilin în acelaşi timp, şi o privire maliţioasă, de om căruia i se cuvine totul, doar pentru că stă rezemat într-un baston iar anii i-au încovoiat spinarea.

“Te-a bătut soarele-n cap acolo unde eşti tu, în depozit? Păi tu n-auzi că EU mă duc în poiană? Asta e, unii munceşte dacă e pruoşti.. iar alţii se distrează, că e deştepţi…” vorbea zgomotos la telefonul său mobil un măgar, din aceia ce vor cu tot dinadinsul ca lumea să ştie ce vorbesc ei, copleşiţi de importanţa infimului act de a vorbi la telefonul mobil în public. …”Şi zici că ai fost? Unde?! Ai lasă-mă..! Păi vezi că eşti pruost?..”

“Bună ziua, biletul sau abonamentul dumneavoastră la control, vă rog frumos!” îl întrerupse o controloare voinică, cu o musteaţă vizibilă sub nas. Stătea aplecată deasupra lui, cu braţul drept ţinîndu-se de bară, lăsînd liber un smoc des de păr, ce emana în aerul irespirabil din autobuz, desigur feromoni ce ar fi dat peste cap simţurile oricărui mascul, pe o rază de un kilometru.

“Deci pe mine să nu mă minţiţi!” ameninţă controloarea în ajutorul căreia venise şi colega ei de tură, un hipopotam scund dar foarte agresiv, ce-l fixa cu privirea pe contravenientul nostru, ce părea acum că mai are un pic şi se scapă pe el.

“Prezentaţi-mi vă rog un act de identitate, ca să putem întocmi un proces verbal, domnu’ dragă.” îl somă controloarea cu musteaţă.
“Deci nu am” spuse măgarul în timp respinse un apel la mobil.”Şi nu cobor decît în poiană, la secţia de poliţie!”, mai completă el.
“Nu mă faceţi să opresc autobuzul pentru dumneavoastră!” tună hipopotamul. Autobuzul între timp oprise într-o staţie, iar şoferul care observase micul “scandal” aştepta acum cu uşile deschise, deznodămîntul întîmplării. “Deci COBORÎŢI acum, şi vă CUMPĂRAŢI bilet de la şofer!” zise şi mustăcioasa.
“Nu COBOR decît în poiană!” protestă contravenientul.

“Hai domnule fă bine şi coboară!” se auziră cîteva îndemne nu prea prietenoase din partea cîtorva cetăţeni.
Moşul cu privire maliţioasă, care pînă acum pufnise probabil a neputinţă, îşi adună puterile şi deodată răcni cu o voce inumană, adunată parcă din toată fiinţa sa rea: “Marş afară, bîi derbedeule!!”, un glas animalic, de fier, ce-ţi putea îngheţa sîngele în vene.

Un domn ce observase toată scena fără să ia partea nimănui, îi replică moşului: “Nu mai urla băi porcule, că SUNTEM ÎN 2009!”, bătrînul securist rămînînd contrariat de asemenea intervenţie “golănească”..

Între timp, hipopotama şi mustăcioasa îl luară pe sus pe contravenient, aruncîndu-l afară, astfel autobuzul putîndu-şi continua drumul.

………………………………………………………………………………………