Balada Eb(olei).

de un derbedeu

Luceafăr exagerat de modern

A fost odată ca’n poveşti,

A fost la o adică,

Din rude mari marinăreşti,

O prea mişto gagică.

Nu era una la babaci,

Dar mândră “beizadeaua”…

Avea un corp şi nişte craci,

De te’apuca damblaua.

Vorbeşte azi, vorbeşte mâine

Vorbeşte şi’ea cum poate;

E plină fata de succesuri

Şi fraze editate!

Sătulă ea intr’un sfârşit

De’a ţării mojicie,

Se duse la al ei tătic,

Să’i dea o jucărie.

-Te duce tata la Bruxelles,

Îţi dă şi bani de spart,

Numai să pleci dracu d’aici

Că prea eşti de kkt!

-Îţi mulţumesc, tăticu’ meu!

Ce mult te mai iubesc!

Dar oare n’o să’mi fie greu,

Acolo să vorbesc ?

-Băi fată, fii atentă,

Că mi se pune pata!

Vei candida independent,

O sa te’alegi şi gata!

Te’ntorci pe urmă cu onor

Şi’atunci partidu va vedea

Că eu sunt Dumnezeul lor,

Iar tu eşti fata mea.

Mascota te’o primi in poartă

Şi’o să te pupe tandru,

Sa’l vezi atunci cum dă din coadă,

Ca un căţelandru.

‘Om petrece’n Herăstrău,

Până dimineaţă

Liniştit eu am sa’mi beu,

Whisky’ul cu gheaţă.

Cât m’o mai ţine ficatu’

Or sa’mi cânte lăutarii,

Că i se rupe lu’ tac’tu

De ce zic toţi găozarii.

-Aşa, aşa, tăticu meu,

Că tu eşti cel mai tare!

Să ştii că eu sunt fanul tău…,

De restu’n c_ _ mă doare !

Şi cum era ea tot un stres

De fostu’şi aminteşte

Şi’i dă degrabă’un sms,

Că poate’o linişteşte.

-Hai vino astăzi pe la mine,

Să facem poştă o ţigară,

Îmi e aşa un dor de tine,

Mă seci la inimioară.

-I love y0u fă şi aş veni,

Da’ nu mă lasă tata!

Că cică nu ne’am potrivi,

Iar ţie’ţi place viaţa. ( politică)

Se supără bietul băiat,

Se amâri săracul,

Dădu cu fundul de pamânt,

De găuri asfaltul.

-Frumoasa mea cu ochi de lut

Şi albă ca tingirea,

Aş vrea şi eu să te mai _u_

Şi să’ţi arăt iubirea.

-Să ştii că dacă tu nu vii,

Cu mine printre aştri,

Mă _i_ pe ochii tăi zglobii

Şi ochii tăi albaştri.

Băiatu’ incepu să plângă

De’şi infundase nasu’.

Lăsându’şi lacrima să’i curgă,

Se duse pe la tac’su.

-De nu mă laşi am să mă jur

Să cazi răpus de boală,

Să nu mai bei _ _tu’te’n cur,

Nici apă minerală!

Taică’su’l privi atent

Şi’i spuse de indată,

Că vezi, in el zăceau latent

Instinctele de tată…

-Copile văd că eşti posac,

Tristeţea’ţi inţeleg,

Dar las’o, că m’m săturat…,

‘Te’n aia’a mea de bleg!

Băiatu’ insă o văzuse,

Cu altu intr’o seară,

Iar el la ea atunci se duse,

Şi’i spuse intr’o doară…

Ziceai să fim iar amândoi,

Dar stai cu altu la şuetă…

Da’mi’ai pielea inapoi,

De independentă !

Degeaba mă mai chemi acum,

Să vin să rupem patu’…

Căci eu pe fundu’ tău aş vrea,

Să joc poker in 4 !

Acest material este un pamflet şi de aceea trebuie să îl trataţi ca atare.