A murit Michael Jackson. Dumnezeu să-l odihnească! Mereu m-am întrebat oare cît poate s-o mai ducă omul ăsta cu autodistrugerea, automutilarea, de bună voie, dintr-o pornire pe care dacă la început lumea a luat-o ca pe ceva nou, inedit, mai tîrziu s-a transformat într-o dependenţă, o obsesie ce avea să-i aducă, inevitabil, uşor de ghicitul sfîrşit.
Nu poţi uita piese ca I’m bad, Billie Jean. Nu poţi uita spectacolele sale, nu poţi uita muzica sa.
Îmi amintesc de moartea Dianei. De moartea lui Barry White. Pavarotti. Stele, la fel ca şi protagonistul din Thriller. O lume întreagă i-a plîns. Aşa e şi firesc, pentru nişte zei în viaţă… noi, poate vom reuşi să învăţăm măcar acum, de la popoarele mai civilizate, cum să ne jelim morţii. Mi-e teamă însă că foamea de audienţă, lipsa simţului penibilului, vor transforma şi această dispariţie într-o manea patetică, cum de altfel, media din România nu mai ştie altceva.
R.I.P., M. J.!
eu am reurmarit acum o luna concertul din Bucuresti si Moonwalk (filmul) tare tare…rest in peace! Am facut parte si din fan club la un moment dat.
De: Moni pe iunie 26, 2009
la 11:09 am
Odihnească-se în pace!
De: Cipri pe iunie 26, 2009
la 3:43 pm
asta cu “dolanescu al lor” m-a facut sa imi scrantesc falca
)))))
De: toader pe iunie 28, 2009
la 10:01 pm
Diferenţa este că Maicăl trăieşte!
P.S. Fi-ţi-ar câmpul antispam!
De: M@riansky pe iunie 29, 2009
la 11:52 am
Bre Mariansche,
partea cea mai tare aici e că o fi murit el Jacko, da’ ai înviat tu. Deci tot e ceva!
ps: filtrul e din partea casei (haipa.ro), dar mie îmi place.
De: ionutu pe iunie 29, 2009
la 12:23 pm