Like this:

Orele întregi de jucat Monopoly cu pula la soare acum cîţiva ani, şi-au spus negreşit cuvîntul, cînd săptămîna trecută, aflat încă în vacanţă am fost solicitat de către mama mea să o însoţesc la licitaţia pentru locurile de parcare din faţa blocului.
“Cum adică L I C I T A Ţ I E?” am întrebat eu ca tot omul de rînd care a lucrat şi în primărie şi tot nelămurit mă aflam, de parcă n-aş fi ştiut ce-i duce bila pe stimabilii noştri aleşi locali, ca să mai facă un ban din nimic. Ba de fapt nu chiar din nimic, ci din prostia cetăţenilor, altfel oameni respectabili şi buni vecini, nu-i aşa?!
Adică venea tanti primăria, dădea cu asfalt reciclat de la nenea Vectra prin parcare, apoi veneau nişte unii cu bidineaua şi trasau dungi pe asfalt. Cam ca ăia de la Dali din Bucale, numai că pe plan local. Şi oamenii ziceau “iată ce lucruri măreţe şi demne de lăudat face dom’ primarele pentru noi! Gospodar, nu glumă!”. Apoi, tot primăria, băga preţ de abonament anual obligatoriu, urmînd cică, dacă vroiai un anumit locşor de parcare pe care se întîmpla să-l vrea şi dom’ Farfui de la B6 că-i era fix sub geamul lui, să te licitezi cu onorabilul, ca nişte boi sub privirile rapace ale derectorului primăriei, care de altfel era plin de intenţii bune, gîndindu-se la cum să mai satisfacă nevoile cetăţeanului de rînd, elector de primar gospodar.
Să revin aşadar la Monopoly. Şi cum se aruncau oamenii în fierbinţeala şi jocul atrăgător al licitaţiei, pe sistemul “care mai dă, care mai pune” că doar nu “dădea” de la ei din buzunar destul impozit, am vînat momentul oportun în care să mă arunc şi eu în licitaţie. Şi am şi obţinut un preţ bun cu vo’ 20 de lei peste preţul abonamentului de bază. Mulţumesc lui Lucică, pretenul meu din copilărie care m-o iniţiat în tainele Monopoly-ului.
Acuma discuţie între un şef de scară şi un vecin:

“- Băi nea Neculaie, da ăştia nu ne cam fură aşa pe faţă?! Adică noi plătim, noi licităm, noi plătim şi aparatul de blocare? Da primăria ce pizda mă’sii ne dă în schimb domle?
- Ei ce? Loc de parcare! 24 din 24, ce nu-i suficient?
- Da mă, da cam scump. Şi ne cam prosteşte pe faţă. Nu crezi?
- Asta e mă. Vezi tu altă soluţie?
- Nu. Da’ nu-i cinstit domle.”

Eu ce să mai zic? Dacă asta e opinia generală între români. Dacă au uitat acel reflex de a riposta cînd sunt atacaţi. Dacă mulţi dintre ei îl văd ca unic prezidenţiabil încă pe Băsescu? Are vreun rost acest articol?
Păi n-are. Da’ merită semnalat. Ca şi ăstălalt. Pure lamentări. Numai că noi le-am scris aici, pe online. De parcă i-ar păsa cuiva. Daţi un buzz de-i caz de revoluţie. Ies şi eu dacă e ceva.