Like this:

În fiecare an în Braşov se ţine Cerbul de Aur. Un festival de mîna a şaptea cu invitaţi de mîna a şaptea şi concurenţi de mîna a şaptea. Ceea ce este şi mai de căcat în toată afacerea este faptul că toată cheltuiala se face cu bani de la stat, că doar tartorii care pun la cale an de an toată măgăreaţa îs primăria şi tembeliziunea naţională română. Se cheltuiesc sume enorme pentru ca toţi oligofrenii şi staff-urile lor să fie cazaţi, plimbaţi, îmbuibaţi, băuţi, futuţi, de parcă ar depinde de chestia asta în vreun fel soarta oraşului. Nu ne aduce nimic în plus, nu creşte nici numărul turiştilor, nu cresc nici încasările bodegilor din centru, nu cheltuie nimeni din toţi cei implicaţi, vreun sfanţ din buzunarul propriu. Dacă este să aberez, rog toată gringolimea implicată în vreun fel la organizarea chermezei, să mă contrazică şi să-mi lumineze capul infectat cu idei paranoide legate de festivalul lui peşte prăjit din aur..

Nu stau să enumăr aici de cîte ori se ia curentul în centru pînă se montează în Piaţă somptuasa şi matusalemica scenă. Nu mă leg de faptul că pe durata festivalului nu pot să beau un pişat de bere în oraşul meu, la terasa mea preferată din Piaţă, dacă n-am ecuson de acces cu albastru, galben, roşu sau căcăniu în dungi. M-am obişnuit să mă ia la pulă toţi cîrnaţii cerbari în săptămîna patimilor cerboide.

Vineri am avut o defecţiune electrică la mine acasă. Ca orice om de bun simţ, am pus mîna pe telefon şi am sunat la operatorul de servicii electrice. După ce mi-au spus că sunt cu plata la zi, deci nu sunt debranşat din sistem, mi-au dat legătura la deranjamente, unde mi s-a înregistrat solicitarea şi am fost asigurat că în cel mai scurt timp, o echipă de intervenţie va sosi la faţa locului. Eu stau pe Postăvarului, la nici 2 minute de Piaţa Sfatului, unde se ţine ţigănia cu coarne. După nici un sfert de oră, primesc un telefon de la dispeceratul furnizorului de energie electrică, în care mi se spune:
” – Ne pare rău, dar echipa de intervenţie nu poate veni, pentru că sunt toţi concentraţi în Piaţa Sfatului, la montarea scenei..
- Cum, zic, toţi? Da’ cîţi oameni sunt cu toţii? Şi ce e mai important clientul care are o urgenţă, sau Cerbul care are termen de finalizare pînă pe 2 septembrie?!
- Păi ştiţi şi dvs. cum e.., zice, dar dacă vreţi, vă pot ghida prin telefon..
- Adică să fac eu depanarea?! Bine doamnă, dar eu nu sunt autorizat să umblu prin firele şi firidele voastre.. dacă mă electrocutez sau dau foc la casă, cine răspunde?
- N-aveţi grijă, dvs. faceţi numai ce vă spun eu. Deci vă îndreptaţi spre firida centrală. Staţi la curte sau la bloc?….
- Doamnă, mie îmi trimiteţi echipa sau vă dau în judecată..!” şi i-am închis telefonul după ce a înţeles că eu nu mă bag să fac ceva chiar dacă de la capătul firului mi-ar da indicaţii Dumnezeu, Cristos Gornistu’ sau toată Sfînta Treime la un loc.

Pe acelaşi principiu, mă gîndesc că dacă tot e festival cerboid aurifer, şi cînd o să suni la salvare, n-o să vină nimeni pentru că toate echipele vor fi acolo în caz că i se face vreunei vedete ieşite din formol, rău. Atunci, operatorii de la 112 te vor întreba cum e cu sîngele din capul pacientului, curge sau ţîşneşte, piciorul e umflat sau e şi vineţiu, ş.a.m.d.

Că doar un festival avem şi noi, ce mama dracului..!