Like this:

Nu e nimic mai de căcat în 2.0 decît prostul respectiv proasta cu blog. Și cum în zilele acestea tot mai mulți proști au acces la net, era evident că-și vor găsi ca lideri de opinie tot proști de-ai lor. Anti-talente desăvărșite, care chinuie limba română pînă la exacerbare, siniștri și sinistre care nu au alt rost în viață decît acela de a se reproduce zilnic pe internet, cuvîntul dejecție fiind cel mai apropriat pentru a descrie cu acuratețe ”rodul” muncii lor.

Fapt ce mă duce cu gîndul la o a doua concluzie, mai fatidică decît prima. Anume că nu există în 2.0-ul românesc nimic mai de căcat decît prostul cu blog și trafic. Traficul înseamnă pentru ei totul. Pentru că văzînd că ceilalți proști îi bagă în seamă, s-au prins ei cumva cu cei cîțiva neuroni care se plictisesc prin creierele lor netede, că trafic = bani. Mai mult trafic, mai mulți bani.

În general nu m-ar deranja să împart internetul cu astfel de humanoizi. Problema mea este că sunt un tip caustic, cîrcotaș și care reacționază după impulsul momentului. Încă n-am apucat să-mi morometizez reacțiile. Să-mi pot disimula discursul și ideile. Scriu și vorbesc cum îmi vine la gură, pe moment. De aceea mă simt deranjat cînd proștii cu trafic își ridică opiniile la rang de legi nescrise. De aceea mă scîrbește orice scîrnăvie patetică pe al cărui/cărei blog voi găsi jurnaliști luați peste picior, de parcă ar fi tocit băncile școlii de jurnalism împreună.

Luați-le moluștelor blogurile și vor deveni ceea ce sunt de fapt. Niște iluștri nimeni. Ei nu sunt decît moțul de pe căcatul colectiv numit blogosfera românească.

Dolofina (pentru că nu înțeleg de ce cu cît este mai gras, urît și prost, omul în cauză simte nevoia acută de a-și diminutiva numele/porecla) are super ofertă pe blogul ei. Așteptați liniștiți la locurili voastri. Nu vă înghesuiți. Are prețuri și spațiu pentru toată lumea. Așa, ca pe timp de criză. Fiecare cu realitatea lui paralelă, ce căcatul lui Hector?