Like this:

N-am mai scris pe blog de vreo 3 luni şi ceva. N-am stat să număr zilele care au trecut una după alta la fel de repede precum se învîrte contorul de electricitate, şi başca, ca bonus a trecut un an (2010) şi inevitabil, acum ne aflăm în 2011. În acest interval în care am lipsit din decorul blogheristic am avut ocazia să aflu că se poate trăi şi fără pingback, trackback, link exchange sau mai ştiu eu ce alte elemente tipice de care te loveşti atunci cînd ţii un blog. Cînd ţii un blog în blogosfera românească, pe afară lucrurile stînd cu totul altfel.

Am dormit, am citit, m-am uitat la Bear Grylls şi la House MD, am scuturat torenţii de filme bune şi proaste, am jucat whist, am fost la patinoar să văd meciurile echipei locale de hochei, am dormit din nou, mi-am vizitat părinţii, i-am vizitat părinţii (recte pe ai Dorei), am făcut orice, mai puţin să scriu pe blog sau să citesc/comentez pe alte bloguri. Cu mici excepţii, unde nu m-am putut abţine.

Între timp, ţara a mers mai departe, planeta şi-a continuat mişcarea de rotaţie şi revoluţie, politicienii noştri au rămas la fel de scîrbavnici şi incompetenţi, benzina s-a scumpit indiferent de protestele cetăţenilor, pensiile militarilor s-au recalculat fără a se lua în seamă legalitatea acestui act, preşedintele jucător a cunoscut şi băile de mulţime în spumă de huooo, cabinetul boc şi-a văzut în continuare de propriile buzunare şi cururi constipate pentru care s-au cheltuit bani publici grei pe laxative.

Pe plan local, vă anunţ că ninge. La fel cum ironic şi total original s-a observat şi pe prinbrasov.com. Cică se face aeroport în primăvara asta. La fel cum s-a tot făcut în fiecare primăvară de prin 92 încoace. Se face ca la noi, pe sistemul “lasă frate, mai bine să fie să prisosească, decît să prisosească şi să nu trebuiască”. Să fie bine ca să nu fie rău. Se tot face. Da’ nu prea se vede nimic. Şi dacă se vede, Doamne, la ce preţ..

Apropo, cîţi dintre voi (cei care sunteţi din Braşov) ştiţi cine este Gantz Miklos Sandor, fără să folosiţi gugălul.

Urmează un articol viitor la care deja lucrez în sensul că mi se află în mintea din capul meu, în care voi trata academic şi cît se poate de neserios niscaiva consideraţiuni legate de popoarele româneşti şi popoarele cipriote. Staţi pe F5, nici nu ştiţi ce pierdeţi.