Like this:

Cred că suntem singura țară din lume în care antrenorii de fotbal stau cu valiza făcută în caz că pierd cumva meciul. La națională întotdeauna e de vină selecționerul. Și capul lui trebuie tăiat dacă figuranții și gelații nu se găsesc pe teren în fața unei echipe ca Albania. Sau dacă se bucură la o victorie cu Insulele Feroe.

Suporterii sunt mulți, imbecili, ultrași, umflați patetici, toți avînd drept de vot. Regula scandării lozincii ”De-mi-si-a!!” se aplică la fel și-n cazul meciurilor interne. Mă gîndesc la Hagi. Mă gîndesc la Lăcătuș. Cît le-a luat suporterilor turci să ceară demisia Regelui? Le-a luat mai mult de un meci pierdut.

În România gestul de a demisiona ține loc de exorcizare. Gata, a plecat prostul, am exorcizat locul de spiritele rele ale ratării. Aș vrea să trăiesc ziua în care la fel ca în Anglia, 80000 de voci să urle la unison demisia în fața palatului Cotroceni. Pînă atunci visez cu ochii deschiși la ziua în care poporul meu indolent, naiv, puturos și adormit, se va trezi la viață.