Publicat de: ionutu | Iunie 14, 2008

Mami, tati, voi nu trebuia să plecaţi weekend-ul ăsta?

Exact aşea îşi pun problema o groază de tineri (îndrăgostiţi sau nu ) din România, studenţi la ei acasă, în oraşele lor, unde n-ar avea nevoie de cazare la căminele studenţeşti sau la gazdă/chirie. Din păcate pentru ei statul român şi autorităţile locale nu mişcă nici un deşti, asta după ce în campaniile electorale tema locuinţelor pentru tineri este una centrală, un laitmotiv cu care ne întîlnim în ultimii 12 ani, da, din 4 în 4 ani. ANOSR face zilele ăstea un prim apel (genial aş zice), printr-o campanie de sensibilizare a autorităţilor, de atenţionare a acestora în privinţa acestei probleme, folosind un afiş cu mesaj mai mult sau mai puţin şocant pentru puritani, bine realizat, chiar dacă ideea este preluată de la franţuji, italieni şi belgieni. Ei zic că acoalea a funcţionat, că autorităţile lor au alocat fonduri importante în urma campaniei, fonduri dedicate construirii de locuinţe pentru tineri (fie ei studenţi sau absolvenţi nou integraţi în viaţa profesională).
Salut această iniţiativă, dar daţi-mi voie să subliniez că deşi pare paradoxal, sunt şi foarte mulţi studenţi (mă rog, tineri) care îmbrăţişează ideea de a locui cu părinţii lor pînă după 30 de ani. Iar asta deja este o chestiune ce ţine de o mentalitate (bolnavă) ce cu greu ar putea fi schimbată prin campanii de acest gen. Trist, dar adevărat. 😦

Anunțuri

Responses

  1. Io zic că problema se va rezolva de la sine şi pe asta mizează şi autorităţili. Să mă explic: dacă în 2050 România va mai avea doar 16 milioane de locuitori, iar pe vremea cînd eram 23 de milioane toţi aveam unde sta, se cheamă că cu timpul o să ne lăfăim în metri pătraţi – trebe doar răbdare … Oricum de-aia zic ei că nu mai face românu’ copii? Mhmm, n-aş fi întrutotul de acord – vezi restu’ de ţări UE cu mai mici probleme cu spaţiul locativ, dar care tot spor natural negativ au … Dar asta e o altă mîncare de peşte – io voiam să zic că nu-mi place sintagma „dacă nu SE construiesc mai multe locuinţe” căci implică că, noi, studenţii aşteptăm să ni SE dea, să SE construiască – JOS COMUNISMUL!!! Păi de-aia am murit în decembrie, măi copii? Să ni SE dea în continuare?!! Da hai să ne mai şi luăm, măi fraţilor!

  2. pai ne luam, ne luam, dar ce? daca nu se construieste nimic? Si nu se usureaza conditiile de creditare, si nici salariile nu cresc? Nu cere nimeni pe de moca. Cel putin eu nu vreau nimic pe de’a moaca. Prefer sa platesc. Dar sa am si cu ce.. 😉

  3. Eeee, ai pus tu bine punctul pe i – io zic că una e să ceri să construiască Statul (săracu’ el înearcă, da’ e greu să nu te lingi pe deşte cînd umbli la borcanu’ cu miere – vezi cazurile ANL) şi alta e să ceri băncilor credite ipotecare preferenţiale pentru tineri (că şi băncile îs nişte hoaţe de nu se poate, ce-ar avea de pierdut dacă le-ar da tinerilor credit ipotecar cu dobîndă mică? Că dacă nu plătesc, banca le ia banii pînă pot plăti şi casa cînd nu mai pot plăti … Acilea io zic că chiar s-ar putea interveni … ).

    Salariile, mhmm, din cîte auz cresc şi incă ghine … Io mă consideram bogătan în 2004 cînd luam la Bucureşti 1100-1200 RON pe lună, acuma ăsta e salariul mediu pe economie şi încă creşte ….

  4. de crescut, creste, dar creste cu viteza melcului turbat..eufemisticeşte vorbind. Dacă a trebuit să treacă 4 ani, eu zic că nu prea a crescut..pentru că în acelaşi timp, au crescut şi preţurile la orice..de aici şi inflaţia..dar îi las pe economişti să dezbată problema inflaţiei, că io sunt sătul.. 😉

  5. hmm hmm
    cam de plans asta. uite, vezi, d-aia mi-am luat eu viata in piept si stau in chirie:-)

  6. Şi eu. M-am mutat împreună cu prietena-mi şi viitoarea soţie încă de acum 2 ani. Tot la chirie. Chiria e noua proprietate! 😉 😀

  7. noi inca avem teama de chirie, dar in america toata lumea sta cu chirie o viata….altfel afisul e foarte misto.

  8. @maria
    Cum spuneam, pentru mine, chiria e noua proprietate! 🙂
    Însă la pachet cu chiria vin şi întrebările părinţilor, gen: „Da’ voi o să staţi toată viaţa în chirie? Nu vă cumpăraţi nimica?” 🙂

  9. ma rog, noi stam cu chirie pentru că încă nu ne-am hotărît să sclavagim pentru o bancă dar la cum merge treaba în românia, chiria nu-i cea mai bună variantă pentru vârsta la care nu mai poţi prinde vrabia din zbor. fratele meu sta in spania cu familia lui cu tot, platea 350 de euro pentru un apartament cu 3 dormitoare, living si ditai bucataria (baie, etc), bani cărora nu le simţea lipsa prea tare. s-a mutat de două săptămâni într-un apartament nou, tot cu chirie, a pierdut un dormitor dar a câştigat 40 % subvenţie din partea autorităţilor (un fel de „consiliul judeţean andaluzia”) vreme de doi ani (familie tânără, plătitori de taxe la statul spaniol, recomandare de la proprietar). in curtea in care stau eu costă 350 de euro/luna un apartament cu două camere. adică dormitor şi living.şi bucătărie mică şi baie şi mai mică, la mansardă. romantic dar scump ca dracu’.

  10. Noi am avut norocul de a întîlni un proprietar care nu caută să se îmbogăţească de pe urma chiriei plătite de noi, prin urmare deşi este greu de crezut, există încă printre noi şi oameni de omenie. Paradoxal, în aceeaşi curte cu noi, se practică şi preţuri de speculă (eu aşa le zic, ei le zic „preţul pieţei”), de la 250 la 500 de euro chiar, asta dacă chiriaşul este firmă.

  11. Maria , cam asa e si in Germania.Tinerii prefera chiria pt ca le ofera libertate mai mare .Pot oricand sa renunte la serviciu si la prezentul apartament si sa se mute in celalalt colt al tarii.La noi inca persista ideea aia ca faci o facultate, te casatoresti, iti iei apartament din banii de nunta, faci copii….si Doamne ajuta.

  12. @JaneDoe
    Ai dreptate…aici parcă a tunat şi s-au adunat toate stereotipiile din lume..în Romînia, mă refer! 🙂

  13. printul asta chiar imi place 😀

  14. nici eu nu vreau nimic gratis. si am si cu ce sa platesc, in rate, bineinteles. mie nu mi se ofera posibilitatea de a obtine produsul… ce oameni! nu am obtinut un credit de 4000 de lei… nici nu ma mai gandesc la unul pt o masina sa pt o casa.

    deci, ma marit. iar pretendententul ar trebui sa aiba si o propietate pe care sa o treaca pe numele meu. si telefon fix. si… gata indeplinesc toate conditiile! imi iau creditul si putem divorta.. ii dau inapoi si proprietatea…

    si uite cum ajungem, dupa 20 si ceva de ani, sa ne casatorim pt a obtine un credit, ca avem deja buletin de bucuresti…

  15. Mno..casă de piatră atunci! 😀
    Ştiu. Ai glumit. Bine-ai venit! Te mai aştept!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: