Publicat de: ionutu | Iulie 10, 2008

Cum m-am apucat de fumat.

Şi de ce n-o să mă opresc vreodată, aş continua. Primii această leapşă de la o Monică şi avînd oricum la un moment dat gîndul de a face o postare pe tema asta, iată-mă.

Deci, APUCAREA: se întîmpla prin liceu, pe vremea aceea io şi cu Mihaiu luam la rînd toate cîrciumile din sat, eream rebeli, ascultam Blink 182 (oare mai cîntă ceva băieţii ăştia?) şi OCS, beam bere, şi agăţam gagice, dar ceva lipsea. „Aveţi un foc?”. Niciodată nu aveam. Pentru că nu fumam. Aşa că, într-o vineri seară, ne-am dus în Bimbo (nu mai rîdeţi, aşa se numea cîrciuma, azi acolo-i Deane’s-ul), ne-am aşezat la o masă, ne-am luat cîte-o bere, am aprins cîte-o kentană, şi aşteptam să ne asalteze toate gagicele din bombă. Lucru care s-a şi efectuat. Of corse. Am mai luat un pachet de ţigări în sara aia. Apoi a rămas stabilit că fumăm numa’n weekend. Asta pînă cînd amîndoi, am încălcat pactul, şi am fumat şi la şcoală. Unde, prin influenţa pe care o aveam în cadrul Consiliului Elevilor, îmi place să cred că am pus umărul la fondarea cu mare fast a primului loc de fumat pentru elevi, din cadrul Colegiului Tehnic Mircea Cristea Braşov. Eeeeh ce vremuri!
În PREZENT, după mai bine de 6 ani, în care am trecut de la Winston Blue (mic ăla de 10 ţigarete) la Lucky Strike, Winchester şi L&M la bucată sau subtilizate atent din pachetul tatei, la Viceroy Lights sau Assos în ieşirile cu cortul, cîteva săptămîni de Camel, m-am stabilizat de mai bine de 2 ani pe Pall Mall Lights. Cam 15-17 ţigări pe zi. E drept că nu mai am aceeiaşi rezistenţă la efort fizic, ca atunci cînd eram nefumător. O simt cînd mă încumet să joc un fotbal cu băieţii. Dar noroc, toţi sunt fumători. Aşa că ne scuturăm băşinile noastre de fotbalişti de ocazie în ritmul nostru. N-aveţi idee ce bine intră o ţigare şi o bere după un meci. Fumez din plăcere aş zice. Nu am ajuns în stadiul în care o iau razna dacă nu fumez. Adică am control asupra viciului. Am ţigări, fumez. N-am, nu fumez. De obicei, cînd n-am, mi-e prea lene să mă duc să-mi iau. Şi atunci, trimit pe cineva. Am încercat să mă las de cîteva ori. Cel mai mult am rezistat 4 zile. Am ajuns la o concluzie. Să fumez este alegerea mea. Cei care au încercat să mă convingă că nu e sănătos, că o fi c-o păţi, s-au lovit de încăpăţînarea mea de a nu-i băga în seamă. M-am dus într-o zi în Piaţa Sfatului. Nişte voluntari dădeau la schimb 1 măr contra unei ţigări. M-a bătut gîndul să le dau tot pachetul. Abia îl luasem. Mi-ar fi dat oare 20 de mere în spiritul campaniei de sensibilizare a fumătorilor? Sunt convins că nu. Statul şi ong-urile sunt ipocrite. Chiar dacă se vor scumpi, se vor face încă pe-atîta, ţigările îmi vor însoţi întotdeauna cafeaua de dimineaţă, pauzele de la muncă, clipele tensionate sau nu, momentele cu prietenii. Ele fac parte din mine. S-ar putea să mă las. Dar vorba lui Bucurenci, nu voi mai fii niciodată nefumător.

Anunțuri

Responses

  1. Nu-i asa ca era nashpa sa furi din pachetul alor tai daca fumau Dunhill sau Rothmans?!?! :)) Din locas de 20 de tigari puteai sa shuteshti una sau doua, ca nu se prindeau, dar din compartimentele de 10… tare greu era!

    Si tx for reminding; uitasem de Winstonul de 10 tigari!…

    OK, deci inca un fumator de savoare si deliciu; astia nu se mai lasa-n veci!

  2. Da aşa e, dar ai mei ca şi ai tăi s-au prins rapid de figură, şi fumam deja de faţă cu ei. Cîteodată, mai ales vara cînd lucram, şi-mi cumpăram ţigări din banii mei, eram onorat să le dau ţigări de la mine (atunci cînd ei rămîneau fără). Dar încă tînjesc după pachetele de 10. Chiar dacă îmi luam 2 pe zi. 😀

  3. Dragi fumători, nu vă supăraţi pe mine, da’ io zic că vă amăgiţi cînd vă ziceţi în gînd sau cu voce tare „io fumez de plăcere”, „aşa de bine îmi pică … „, „pot să mă las oricînd” etc. Vă înţeleg perfect, io beau cafea rostind aceleaşi fraze, deşi tremur tot, mă doare capul şi sînt nervos dacă dimineaţa, la prima oră, nu îmi iau doza … V-a (ne-a) păcălit industria, c’est la vie şi noi sîntem nişte drogaţi care umblă liberi prin lume. O întrebare nu neapărat retorică: dacă într-o zi nenea sau tanti doctor vă zice: „Tre’ să te laşi că altfel e bai: ori mori, ori decedezi!”, cum faceţi? Pînă una alta vă rog frumos să nu fumaţi cînd pe lîngă voi îs bebei, viitoare mame sau pur şi simplu alţi nefumători pentru că second hand smoke kills …

  4. Se poate, se poate..dar cu ce nu ne amăgim în viaţa asta de zi cu zi? Ştii, e ca-n reclama aia cu ” poate anul ăsta îmi deschid firma” sau ” de mîine o să fiu mai bun” sau ” de luni mă duc la sală”..astea nu mai ştiu dacă apăreau în reclamă, sunt de la mine, dar aşa este. Sunt mai multe păcate care ucid, decît un banal viciu precum cafeaua sau tutunul. Vezi Fîşia Gaza, Irak, sau Afghanistan.. 🙂

  5. dragii mosului, io m-am apucat precum tembelul la 14 ani. am fumat vreme de aproape 16 ani batuti pe muchie. ultimii 7 ani am fumat luckyes.3 dintre ei au fost luckyes fara filtru. si am ajuns si la 3 pachete pe zi. 9intr-o sambata, in mai anul trecut mi s-au terminat tigarile. de atunci n-am mai pus tigata in gur, nu am poftit tigara, nu am visat tigara. si mai beau cate o bere.si beau cafea dimineata(si de inca trei ori pe zi). normal, treaba asta nu s-a intamplat ca prin farmec, nu m-am lasat de fumat pentru ca intr-o dimineata m-am trezit nefumator dupa 16 ani de fumat. m-=am gandit la asta cateva luni bune inainte (si imi placea teribil sa fumez), ma gandeam la terase, prieteni, cafele de dimineata,pranz, seara, ma gandeam la mersul cu trenul sau cu masina, la tigara cea buna de dupa o masa copioasa. toate astea-s egale cu zero si nu cantaresc nimic in comparatie cu sanatatea mea si cu dorinta de a sta cat mai multa vreme alaturi de copiii mei(pe care inca nu-i am, dar cu atat mai mult). poti sa traiesti mult ca fumator, dar oare chiar nu conteaza CUM traiesti?
    Poate veti spune ca-s lupul moralist. Nu sunt. Am fost acolo, am iesit, se poate, sunt viu,ma simt mai bine. Am cu 8 kilograme mai mult dar pot sa alerg cu 8 kilometri mai mult decat toti cunoscutii mei mai tineri cu 10 ani decat mine:-)

  6. Să-ţi ţie ‘niezău năravu’! Şi să fii sănătos, că de mîncat sănătos sunt convins că o faci! 😉

  7. Mai Hadeane :D, io nu dau kilogramele pe kilometri, sa ma ierti! 😉

  8. Deci e clar ca din toata faza nu retin decit aia cu ingrasatul. Asta ar mai lipsi! Sa mai pun 20 de kilo…metri pe mine!!!

    Da-da-da, ok, e mai sanatos, probabil ca si eu am sa ma las la un moment dat, dar nu stiu cind. Cum nu stie nici un fumator pasionat.

  9. cand am spus ingrasat trebuia sa precizez ca am 98 de kilograme la 1.92 m si am trecut de 30 de ani, deci nu prea mai am cum sa prind antilopa din zbor:-).da’ pot sa o fugaresc bine:-))

  10. […] deja mă învîrt în jurul cozii. Prin urmare mă simt plin. Şi mă simt şi gol. M-am lăsat de fumat. Duminică celebrez 3 săptămîni de cînd m-am lăsat de ţigări. Ieri am făcut 5 ture de teren […]

  11. […] la căsătoria mea cu Ţigara. Cum m-am trezit cu ţigara în gură vă povesteam mai demult, aici. Nu are rost să mai intru în amănunte. Chestiunea pe care o observ însă este că după 3 […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: