Publicat de: ionutu | August 22, 2008

Epilog.

Costel şi Angela plănuiau de mult această vacanţă. Trebuia să fie perfectă. De aceea făcuse Costel pe dracul în patru şi-şi mituise şeful de tură ca să-i dea mai multe nopţi de lucru. Nopţi după care mergea, evident la schimbul doi. Tocmai ca să poată strînge mai mulţi bănuţi. Nici Angela nu se lăsase mai prejos. Nu mai dădea replicile ei acide şefei sale de la coafor, strîngea din dinţi şi-şi tundea clientele care veneau şi după închiderea programului, pentru că orice oră suplimentară în plus, le-ar fi asigurat mai mulţi bani. Bani care la rîndul lor, le-ar fi asigurat liniştea unui concediu pe litoralul romînesc, concediu la care visaseră demult, de cînd se cunoscuseră şi-şi furau săruturi timide, serile pe bancă, în parc. Anii trecuseră însă, ea rămăsese însărcinată, fură nevoiţi să se grăbească din cauza sarcinii, cu nunta, nuntă la care toate neamurile bune şi proaste, se simţiseră bine şi-şi umpluseră şi sacoşele, lăsîndu-i pe eroii noştri obosiţi, cu niscaiva parale (cît să-şi permită o maşină de spălat cu bule de aer, un aragaz şi-un frigider, şi-un pătuţ şi cărucior pentru ăla micu’ ).
Acum, Costeluş Jr. se afla în vacanţă la bunicii lui de la Bîrlad, părinţii lui Costel Sr. Prilej pentru care puteau, după 7 ani de muncă, să plece în vacanţa atît de mult visată. Concediul veni, îşi făcură bagajele: raniţa lui din armată, o valiză cu role (troler, cu greu împrumutat de la vecina lor Caty) şi un rucsac mai mic pentru Angela, unde urmau să-şi ţină banii, telefoanele, aparatul foto Kodak cu film de 36 de poziţii, atunci cînd mergeau pe plajă. Drumul cu trenul fuse lung, obositor, şi scump în raport cu condiţiile de călătorie oferite de CFR. Dar şi aici strînseră din dinţi gîndindu-se că oricum trenul este mult mai sigur decît autobuzul, sau o maşină.. „la cîţi nebuni sunt azi în trafic, nu se ştie niciodată!” obişnuiau să spună amîndoi, mereu.
Dar iată că ajunseră şi la mare. Ce găsiseră acolo îi dezamăgi pe loc, din start. Mizeria, plaja plină de chiştoace şi coji de seminţe, fumul gros şi înecăcios al micilor şi al hamsiei prăjite (pe care Costel abia aşteptase s-o mănînce) combinate cu aglomeraţia şi zgomotul manelelor asurzitoare şi deocheate, o făcuseră pe Angela să-i dea lacrimile. Lacrimi care se scurgeau pe obrajii brăzdaţi de riduri premature, lacrimi de tristeţe, frustrare, dezamăgire. Costel reuşi s-o împace, spunîndu-i că „în fond, au 10 zile de vacanţă, şi că dacă ignori mizeria, te vei putea bucura măcar de sunetul valurilor mării nevinovate de jegul şi mizeriile oamenilor”.
Primele zile trecură astfel repede, aşa cum trece timpul atunci cînd te afli în vacanţă – adică pe repede înainte – şi nici măcar nu apucaseră să vadă răsăritul soarelui de pe plajă, aşa cum făcuse Costel în adolescenţa sa, cu o fostă iubire de-o vară, şi cum îi promisese Angelei de atîtea ori că vor face. Aşa că, în penultima zi, se treziră mai devreme decît de obicei, găsiră un loc mai retras pe plaja mai degrabă curăţată de pescăruşi de resturile alimentare, decît de cei însărcinaţi cu treaba asta, şi aşteptară ca soarele să răsară la picioarele lor, dintre valurile mării. Momentul a fost unul special, cu Angela în braţele lui Costel, avînd amîndoi razele roşii ale soarelui pe chipuri. Se sărutară aşa cum n-o mai făcuseră încă din liceu, după care aţipiră sub căldura blîndă, încă, a soarelui matinal.
Bip, bip, bip, bip…Angela se simţi legată, avînd corpul plin de durere. Deschise ochii şi se văzu într-un pat de spital. Îşi aduse brusc aminte ce se întîmplase. Roţile mari, forţa cu care se simţiră călcaţi, urletul inuman al lui Costel, chipul lui dispărînd în spatele roţilor maşinii de teren. Costel, apărut ca din senin, o mîngîie pe obraji. „Bine că nu a fost mai rău!”. Găsiră sub perna Angelei două bancnote de 50 de lei. Lăsaţi, se pare, de către tatăl celui care-i călcase cu SUV-ul pe plajă..

Anunțuri

Responses

  1. D-aia zic: fiecare cu shotgunul lui. Tu ma calci pe batatura eu te-mpusc fara remuscari. O fi ca-n jungla dar uite la ce s-a ajuns…

  2. Aşa e bre, dar din cîte ştiu, violenţa n-a adus niciodată ceva bun cu ea. Sigur că m-ar tenta şi pe mine în primă instanţă un shotgun, dar unde s-ar ajunge dacă oamenii şi-ar rezolva conflictele ca-n Vestul Sălbatic (ăla hollywoodian) în cele din urmă?

  3. @Ionutu : si ce sa fac bre ? Sa-mi vad fiica, parintele, ruda moarta si p-asta plimbandu-se liber in cautare de alte victime? Ba sa am pardon : boom-boom , shot dead , sa-i manance ma-sa coliva si ma duc impacat , m-am racorit.

  4. Moşule eu caut să fiu împăciuitor acuma..dară să ştii că de fapt eu sunt de acord cu tine. Am uneori nişte porniri legionare… de nu mă recunosc nici eu.. 😀

  5. băi Rambo-iştilor!
    să vă zic o chestie mă!
    deci, mă! violenţa asta a voastră e ca sloganu’ ăla cu „fighting for peace is like fucking for chastity”!

  6. Nu’i tocmai aşa, dar admitem comentariul! 😀

  7. Eu zic întotdeauna: dă cu legea-n ei, nene, pînă îi doare la buzunar! Dă-le 17 milioane de dolari amendă!!! N-au bani să plătească? Muncă în folosul comunităţii restul zilelor! Nu shotgun că scapă prea repede. Nici puşcărie că nu-s de acord să le plătesc statul degeaba pînă la finalul vieţii. Şi oricum puşcăriile îs pline de aceia care au furat o găină …

    Nu sînt ei de vină că ne omoară, noi toţi sîntem de vină că nu reacţionăm la cea mai mică abatere.

    Rudy Giuliani, fost primar al New Yorkului, a combătut criminalitatea băgîndu-i la puşcărie pe cei care spărgeau geamuri pe la metrou. Căci dacă fiecare contravenţie, oricît de mică, este sancţionată (de la deranjarea ordinii publice la aruncat pe jos de gunoaie), atunci nu-ţi vine să faci boroboaţe mari căci ştii că nu ai cum să scapi. Într-o ţară în care eşti si-gur pedepsit dacă ai mers cu viteză neregulamentară, nu o să găseşti criminali în serie …

    Ce ziceţi, mă votaţi dacă candidez? 🙂

  8. Io te votez, Oană! 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: