Publicat de: ionutu | Septembrie 5, 2008

Nea’ Gavrilă, infractoru’ periculos.

Sondaj printre vizitatorii braşoveni care pică nitam-nisam, sau citesc frecvent istoriile noastre virtuale:
sursa http://www.gtbv.ro
Cine este nenea ăsta? Cîţi dintre voi îl cunoaşteţi? De cîte ori aţi cumpărat alune de la el? Pare el un cerşetor din ăla zdrenţuros care îţi poate întoarce stomacul pe dos numai dacă treci pe lîngă el? Te asaltează cumva cu „Dă-mi şi mie” sau „Îmi cumpăraţi şi mie o revistă (Zile şi nopţi/7 seri/BV24FUN care oricum se distribuie mocca)?”. Nu, nu e deloc aşa. E un bătrînel, eternul moşuleţ cu alune prăjite pe care le vinde de ani buni clienţilor teraselor şi restaurantelor din centrul vechi al Braşovului. Toţi îl ştim, puţini îl cunoaştem. Ştim doar că e inofensiv, vorbeşte foarte frumos, este plin de energie, şi omul are o voinţă de fier. Acum cîteva seri, ne aflam la o terasă vis-a-vis de colegiul Unirea. Gard în gard cu noi, altă terasă, ceva mai cu ştaif. La 2 mese unite, se aflau nişte oligofreni, şmecheri de Bucureşti din cîte am putut să-mi dau seama din ce vorbeau. Ştiu, e urît să tragi cu urechea, dar era inevitabil să nu auzi ce vorbeau cîrnaţii, pentru că erau foarte zgomotoşi, glumele şi hlizelile lor imbecile făcînd ciorba şi berea pe care le consumam să-mi stea în gît. Iar eu, rezist de obicei la aşa ceva. Apare şi moş Gavrilă cu alunele sale. La care un grohăitor dintre cei mai sus descrişi îl cheamă, îi cere o pungă de alune, şi-l întreabă cît face. „3 lei, domnişorule!” îngînă moşuleţul. „3 lei? Cum pizda mă-tii de hoţ bătrîn, cînd pică pădurea pe voi, tu vinzi alunele cu 3 le?!”, la care, evident grohăitorii lui meseni izbucnesc într-un hăhăit grobian, de bună seamă convinşi că starostele lor făcuse cea mai bună glumă. Problema era însă că nimeni altcineva nu mai rîdea, dintre restul clienţilor terasei.
Ce a făcut moş Gavrilă? A înghiţit umilinţa, şi şi-a continuat activitatea. Ochii însă îi erau umezi, mîinile îi tremurau cu pungile de alune în ele, trupul i se gîrbovise parcă şi mai tare. Scena mi-a rămas întipărită în memorie. Sper ca acefalii aceia grohăitori să-şi găsească odată şi-odată naşul. Şi mai sper să nu se uite atunci nimeni la ei.
Aud acum că moş Gavrilă a intrat în altă belea. De data asta cu poliţiştii comunitari. Altă specie de imbecili autohtoni, care face umbră pămîntului degeaba. Citiţi mai multe despre păţania firavului vînzător ambulant de alune prăjite, aici şi aici.

Anunțuri

Responses

  1. E lumea plina de animale omule. Porcii aia, omniprezentii garcea…peste tot e la fel. Fuck them all.

  2. Vai ce m-am întristat … Bine că n-am fost acolo că ieşea cu bătaie. Da’ e posibil aşa ceva?!!! Şi nu le-o zis nimeni nimic jigodiilor ălora?!!!

  3. Eu am o vorbă: nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită. Nu ştiu dacă o vorbă de dojană ar fi cîntărit mai mult asupra situaţiei, decît privirile urîte de care au avut parte după „gluma bună” făcută de Simpaticu’. Dacă mai ţineţi minte Filantropica, şi rolul jucat genial de Vizante.
    Moşule, subscriu.

  4. Tiii, ce m-am enervat! Acum văd că am folosit cuvîntul „jigodie”, deşi eu sînt o delicată şi nu vorbesc urît (în public:) … Ai şi tu dreptate, cu dojana nu se rezolva nimic, cu croşeu’ eventual …

  5. Acum zic si eu ca oanabacanu: sunt o finuta si nu vorbesc urat in public da’ lu’ asta i-as fi spus:
    „Boule, da’ tu nu vezi ca alea-s arahide??? Daca-mi aduci tu arahide din padurea de pe Tampa eu iti dau 5 lei pe suta de grame”. Scuzati limbajul.
    Deh, din pacate astfel de creaturi situate joooooooos de tot pe scara trofica fac legea…prost 😛
    Cat priveste pe domnul cu alunele, tot respectul…macar face ceva pentru banutii, si asa putini, pe care-i castiga. Zau nu stiu daca merita sa fii umilit de inferiori din astia…
    P.S.: BUUUUNE ALUNE, mos Gavrila!!!

  6. Violenţa, valoare sau non-valoare? Era tema primului debating la care am participat eu. Se întîmpla în clasa a V a, la ora de franceză. Niţă Amalia era numele noii noastre profesoare de franceză. Cu care am învăţat franceză (de fapt numai în clasa a V a am învăţat limba franceză, pentru că apoi nu am mai avut alţi profesori capabili să ne înveţe franceză, aşadar, mulţumesc Niţă Amalia oriunde te-ai afla acum 😉 ) dar şi primele noţiuni legate de moralitate, educaţie sexuală, valori, principii. Concluzia a fost că violenţa este o non-valoare, că violenţa naşte violenţă. Dar…, de multe ori mi-aş dori să am 2 m înălţime şi 140 de kilograme-muşchi. Şi un shotgun pentru cazurile de urgenţă. 😀

  7. Desperate times call for desperate measures 🙂 Crystal i-ar fi trimis bine după arahide pe Tîmpa. Io le-aş fi sugerat să meargă mai pe înserat, că e recolta mai bogată cînd participă şi ursul brun la cules 🙂

  8. Trist. Astea sunt întamplari care ne şochează. Te cuprinde furia şi chiar că îti vine să pui mâna pe un shotgun.
    Sunt convinsă că politiştii ăia nemernici, nu o singură dată au mâncat alune pe gratis de la moş Gavrilă…

  9. deh… le e în fişa postului.

  10. Din pacate multe lucruri triste se intampla in tara noastra, Alandra…
    Dar cel mai trist mi se pare ca oamenilor chiar NU LE PASA. Oameni care chiar ar putea face ceva in privinta asta nu dau doi bani pe „nimicuri” ca mos Gavrila. Cat despre comunitari :P…numai de bine…
    Cat despre partea cu shotgun-ul… cred ca jumatate din populatie tarii ar disparea instant (hihi).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: