Publicat de: ionutu | Noiembrie 22, 2008

30 de zile.

“Există locuri şi timpuri/ Există porturi şi vînturi/ Pentru că noi suntem doar ape/ Şi dorul curge peste toate.”

Versuri Horia Ţ., AD 2004. Un an zbuciumat, aglomerat, plin dacă este să mă întrebaţi pe mine. Aceste versuri aveau să fie învăţate pe de rost de către toţi prietenii mei, prietenii prietenilor mei, prietenii noştri. Pentru că eu şi Vlad Ciuci, cu accentul pe ultimul „i”, dăduserăm lovitura: ne făcuserăm o formaţie rock. Sigur că aveam multe de învăţat: el începător la chitară bas, eu solist vocal cu prea puţine noţiuni legate de tehnică vocală, canto, susţinere ş.a. Dar aveam un textier genial în persoana lui Horia, fratele lui Vlad, care era şi şoferul oficial al trupei, impresarul, sponsorul, unicul fan (ştia versurile pe de rost, doar el le compusese, ce naiba! ).
eu cu Vlad Ciuci la o cantare pe aleea de sub Tampa(pe vremea aceea ursii nu coborau in centrul vechi al Brasovului-imi place sa cred ca noi cantam bine..totusi)
Cîntam de două ori pe săptămînă la Palatul Copiilor din Săcele, undeva în afara Braşovului, iar drumul pînă acolo merita toţi banii. Mai ales dacă ne ducea Horia, şoferul nostru. 👿 Horia tu citeşti asta? Să revin aşadar. Pe atunci boy band-ul se deplasa cu un Citroen Visa alb, care te lăsa cînd ţi-era lumea mai dragă sau cînd te grăbeai mai tare; cum eram 5 membri în trupă iar Citro era în 3 uşi, stau şi mă întreb şi acum în ce fel reuşea Horia să ne ducă pînă la repetiţii nevătămaţi, pentru că fiind atîţia în maşină iar dacă afară mai şi ploua, geamurile maşinii deveneau opace de la aburi, sistemul de dezaburire al bătrînei Citro nefăcînd practic faţă respiraţiei noastre, şi ţigărilor fumate pînă la destinaţie.
Am repetat de vreo cîteva ori acolo. Înaintea noastră repetau unii, tot rockeri, ce participau chiar şi la festivaluri anonime gen Steluţa de la Amara. Scheme şi figuri pe capul lor cît cuprinde. De fapt singurul lor asset era toboşarul, un tip firav dar plin de „coaie” (argou specific) pentru că părea că ar vrea să-l facă pe Ţăndărică. Ovidiu Lipan Ţăndărică. Basistul lor îl privea de sus pe Vlad, iar solistul lor credea că are voce. N-avea. Cîntau ceva cu „patru călăreţi”. O mizerie, în fine.
Apoi veneam noi: voce io, chitară bas Vlad Ciuci, chitară armonie Solo, chitară electrică Nelu „Santana” şi-nu-mai-ştiu-cum, clape unul Ovidiu, tobe Vlad „No balls” nu-mai-ştiu-cum. Eram noi şi cîntăreţii din Bremen. Şi proful uşor efeminat, mereu nervos, un fel de nea’ Piţi într’ale muzichiei, care nu prea ne simpatiza. Era în schimb obligat de lege să ne acorde o şansă, dat fiind faptul că lucra într-o instituţie ce ţinea de Ministerul Educaţiei.
ciuci
La început nu-şi găsea nimeni locul, eram nişte potenţiale diamante neşlefuite, puse laolaltă, cică ca să cînte. N-am cîntat mult. Dar pentru o scurtă vreme mi s-a părut că prinsesem cu toţii ritmul. Eu mă acordam cu orchestra, Ciuci ciupea drăceşte de bas, Solo ne conducea (sau aşa credea el), Vlad „No Balls” căpătase o pereche nouă de „coaie” (un toboşar fără explozie şi ritm se cheamă că n-are coaie, nu rîdeţi, aşa se zice), Nelu şi Ovidiu erau flawless. Am şi înregistrat ceva pe o casetă audio. Pentru o scurtă vreme am zguduit Palatul Copiilor din Săcele. Pentru o scurtă vreme taina celor din Iris, Nirvana, Phoenix, şi cine mai vreţi voi, a fost şi a noastră. Am cîntat altfel decît singur sub duş (ce clişeu.. fuck Dan Chişu..! 😀 ), ne-am simţit bine zămislind ceva. Le mulţumesc lor, trupei anonime din care am făcut parte în liceu, pentru aceste amintiri.

Anunțuri

Responses

  1. Frumoase amintiri!
    Ma laud si eu: am cantat in corul scolii si eram dansatoare in trupa de dans modern 😆 Aproape ca uitasem. Mi-ai adus tu aminte acum. Ty 😆

  2. He he, vremuri de rocker. Şi eu credeam la un moment dat că mă pricep la aşa ceva. Făceam un fel de concurenţă cu un coleg care şi el credea ca are trupă.

    Mă rog, eram io, cu Flyng Dead Men şi amicul meu al cărui nume de formaţie nu-l mai reţin. Cele mai de succes cântece au fost pe la Sighişoara, la festival, când aaveam bere gratis de la patronii teraselor care vroiau să aibă atmosferă în local.

    Totul a fost ok până am făcut înregistrări şi le-am comparat. Ce cântam noi suna a orgie satanistă, nu tu ritm, nu tu armonie iar ce cânta amicul era cam la fel dar cu o octavă mai sus. Chitările erau teribil de dezacordate, percuţia era ceva oribil, acustica … brrr.

    În fine, după ce am făcut audiţia treji, ne-am întors la ale noastre, mai cântăm pe la chefuri, între prieteni. Am lăsat visele de mărire da am rămas cu magia 😀

  3. Artistule, completule, multilateral dezvoltatule, m-ai uimit. Că n-am ştiut de aventurile tale muzicale! Era să zic că dacă aţi fi continuat, poate puneam de (încă) o colaborare: eu era să devin balerină :)))) Da’ mi-am adus aminte că eraţi, totuşi, roacheri 🙂

  4. Alandra,
    been there, done that! Ce vremuri! Şcoala generală, serbările de Crăciun. Mulţam’ şi io că mi-ai adus aminte!

  5. Ovidiu,
    băi frate, la ce talente ascunse zac în noi, putem lejer s-o punem de-un Secret Talent provincial. 😀 Cine vorbeşte cu Dan Negru?
    Oana,
    e valabil şi pentru tine! 😉

  6. miezule ce vremuri……eu doar treceam pe langa voi si stii de ce ?pentru ca eram afon :))

  7. cu danut negru vorbesc eu …..

  8. Da, sunt vremuri relativ recente dacă stai să te gîndeşti. Dar cît de plini au fost ăştia 4 ani. Am impresia că am trăit în altă viaţă..

  9. […] Pentru că noi suntem doar ape/ Şi dorul curge peste toate.” ” Mai mult gasiti la Ionutu. Frumoase […]

  10. Jaj (adica „ioi” pe ungureste), ce vremuri! Intr-un fel Eu eram foarte fericit sa fiu alaturi de voi si de trupa voastra, pentru ca nu am ureche muzicala absolut deloc si eram convins ca tot ce creati voi suna angelic. Eu eram fericit si voi erati fericiti si… ma opresc aici, ca suna gay deja. Ati prins ideea. @ionutzu: citro are 5 usi, da’ ai zis bine de sistemu’ de ventilatie. Tanjesc ametit dupa clipele cand ma umpleati de fum de tigara si cand imi venea sa-l pun pe profu’ de la Sacele sa masoare tensiunea de la curentu’ electric cu degetele proprietate personala! 😛
    Si-ntre noi fie vorba: e o vreme pentru toate, nu?

    Preaplecat si anonim.
    H.Ţ.

  11. Hash Ţ,
    atît! 😆


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: