Publicat de: ionutu | Decembrie 19, 2008

Cînd pisica nu-i acasă.

Editare ulterioară, pusă anterior textului: vă mai amintiţi probabil de copilăriile voastre petrecute (în cazul multora dintre noi) în faţa blocurilor comuniste cu cheia de gît, mucii cravată şi colţul de franzelă în mînă. Ei bine, cum vă simţeaţi cînd părinţii voştri plecau la vreo nuntă, botez, cumetrie, înmormîntare, etc. şi ştiaţi că rămîneţi singuri măcar 2 zile. Nu-i aşa că nu ştiaţi cu ce să începeţi mai întîi? Aruncatul pungilor cu apă de la balcon, aruncatul cu cartofi şi orice alte legume, în cetăţenii ce treceau prin faţa blocului, chemarea tuturor copiilor din bloc la voi acasă ca să vă jucaţi Kems şi Macao, şi altele, multe năzbîtii ale copilăriilor noastre lipsite de Yahoo Messenger, Ipod, PSP, etc. Asta ca să înţeleţi ce a declanşat în interiorul meu meschin bucuria la iminenta plecare a consoartei. 😉
Joacă Seliman pe masă. Da, nu mai rîdeţi, că ăsta chiar e numele meu, Seliman. Probabil, pe vremea cînd tătarii şi otomanii năvăleau spre creştina Europă, un aprig ienicer sau spahiu, pe numele său Seliman Bei, o fi făcut vreo pasiune pentru vreo (sau vre-o, că am văzut ‘telectuali care scriu aşa) oacheşă moldoveancă, focoasă şi isteaţă, de aici deducînd că genele frumuseţii şi inteligenţei îmi sunt mioritice, de la turcalet rămînîndu-mi doar numele. Acum că am lamurit-o cu arborele Ionuţului (na, că am ajuns să vorbesc despre mine ca despre un personaj), vin şi vă zic vouă: să nu vă doriţi vreodată, să nu tînjiţi, să nu vă fie dor de condiţia primară a oricărui mascul, burlăcia. Trebuie să recunosc, am avut de cîteva ori gîndul ăsta de’alungul relaţiei mele cu domnişoara Dora, viitoarea doamnă Seliman. De cîte ori mă cicălea, ba că de ce nu m-am spălat pe dinţi, ba că ar trebui să mă bărbieresc mai des, ba că de ce stau aşa mult la calculator şi cu ea nu mai vorbesc, etc., etc. Oameni buni. Vreme de 4 zile, Cel de sus a hotărît ca întîmplarea să facă următoarele: eu în concediu, ea plecată la un training. N-am să ascund faptul că m-am bucurat tare în meschinul meu interior, o mică umbră de tristeţe reuşind totuşi să mă deie peste cap: 4 zile fără ea, 4 zile în care o să dorm singur, 4 zile de linişte (în sensul că n-o să am cu cine vorbi, pereţii fiind ultima soluţie), 4 zile de cast away în propria casă?! Asta mă aştepta? M-am îmbătat însă cu apă rece cu gust de lămîie Fontea, aia făcută de Tymbark: n-o să fie rău, în fond, uneori îţi este dor de vremurile în care tu centrai, tu dădeai cu capul, nu?
Aşadar, condus Doră pînă la poartă, sărutat rapid şi pasional că altfel încurca colega ei circulaţia, urcat în maşină, făcut cu mîna gestul cu batista albă din filmele sirop americane.
Întors în casă, îmbrăcat echipamentul oficial de burlac: maieul alb pătat cu ketchup, izmenele şi şlapii de cauciuc cu crocodilul Lacoste, imitaţie ieftină, desigur. Regăsit prietenii mei vechi: Need for Speed Most Wanted şi seria Commandos. Jucat pînă ieşit ochii din cap. Uitat la Mircea Badea, Jay Leno (la cel din urmă trebuie să recunosc că m-am uitat doar pentru că e difuzat după miezul nopţii, în condiţii de Doră lîngă mine şi mers a doua zi la scîrbici, fiindu-mi practic imposibil, aşadar făcîndu-mi de cap 👿 ), adormit pe mijlocul patului precum un sultan, înconjurat de toate pernele. 😀
N-are rost să vă mai spun ce activităţi pline de imaginaţie am mai prestat. Vă las pre voi să enumeraţi ce aţi face dacă aţi rămîne 3 zile singuri fără să trebuiască să mergeţi şi la servici. Unii ar zice că pentru mine Moş Crăciun a venit mai devreme, cu mini-vacanţa asta. 😀
Sigur că această postare este un pamflet la adresa mea iar orice asemănare cu personaje şi fapte reale ar fi doar rodul întîmplării. E plăcut să fii burlac, dar şi mai bine este să ai pe cineva lîngă tine. 😉

Anunțuri

Responses

  1. mi-as da eu cu parerea despre ce ai mai facut tu de unul singur,dar mi-e jena 😉

  2. ramonă,
    dacă ştii ceva, spune-ne. Nu trebuie să-ţi fie jenă. 😀 În fond, e un pamflet. 😉

  3. Noh ca orect o spus sultanul! Mai bade si mie la fel mi s-o intamplat. O fu jumatatea plecata si eu ramasei singur cu monitorul de 22 de inchi si bineinteles doua joace tari di tati de care am fost, sunt si probabil ca voi fi foarte lipit dependential : Rome Total War Barbarian Invasion si Sacred . Adeca e dependenta bre, nu alteceve. Si ma jucai de la ora 7 jumatie cand pleca pana la ora 6 jumate seara cand s-o intoarse.Uittai ca trebuie omul sa mance, sa dea de mancare la jivine (am doua alergatoare dupa soreci – sa nu se intelega gresit nu am soreci :)), sa se spele,sa cumpere de mancare, sa plateasca intretinere,sa existe, etc… Noi pai amu daca nu s-o suparat jumatatea de ce-o gasit in casa : feline miorlaite care abia mai reuseau sa cerseasca de-ale gurii, una bucata ardelean imbucurestenit nespalat, nepieptanat si cheaun dar mai important: un intreg imperiu cu greu cucerit de la stapanitorii initiali.cu battle-uri dinalea heroic nu alceve…vai de she s-o chinuit cuceritorul dar o meritat rezultatiele. Ave lumea si-o pune la picioarele jumatatii lui, cu toatii bogatiile si minunile ei de lume virtuala. Dar replica ei i-o inchis gura: Noi ce mancam asta seara!?!? Batal-ar focu de Macedon Iuliu si Napoleon, uitase pasamite sa cumpere salam si pita in timp ce cucere Europa. Dapa-i cine sa mai inteleaga femeile!?

  4. N’apăi Rome Total War îl cunosc, am jucat şi eu, adevăr grăieşti Ardelene. Io mă laud că azi am reuşit să mă spăl pe ochi şi să ies afară, în lumea reală: m-am dus la Luca de unde am purcesat pîine, lapte, ouă, pate de ficat. Mai tîrziu cred că pun şi de-un borş de legume dupe cartea de bucate a lui Radu Anton Roman, fie-i ţărna’ uşoară, că bune reţete mai avea.
    Femeile nu sunt programate să aprecieze victoriile noastre virtuale: nici Dorei nu-i pasă că am în garaj (pe NFS) un Lamborghini Murcielago, un Porche 911 şi un Aston Martin, tunate toate de curse; sau că doar cu o mînă de mercenari plătiţi (Commandos) am reuşit să ajut Aliaţii să învingă armata celui de-al III lea Reich. 😀

  5. Daaa, şi io îmi fac de cap cînd Z. nu-i acasă: citesc pînă la ore mici (deh, inhabităm un garsonier, lumina lampei deranjează pe cel care doarme), nu ies din casă de-loc, improvizez de mîncare, eventual îmi gătesc chestii de care el nu papă 🙂

  6. kems…da… nu mai stiu cum se joaca:((


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: