Publicat de: ionutu | Ianuarie 10, 2009

Starostele unei biserici mohorîte.

Sunt puţin trist. Da, domnii mei, numai Băsescu are voie să fie puţin trist? Aşa, între hăhăieli, nu? Da. Diferenţa între tristeţea mea şi cea prezidenţială, este însă sinceritatea sentimentului.
După cum aţi constatat probabil, în divanul 😀 Cronicii s-a strecurat o schismă zilele astea. Oana, a hotărît să încerce şi cariera solo. Admirabil, şi îi urez succes. N-are cum să nu-i iasă. Are toate datele: talent, stil, cultură, umor. O să facă o treabă bună cu Oama’s Weblog.
Dacă o să mă întrebaţi totuşi, „de ce?”? Nu ştiu. Poate că se săturase să apară tot timpul sub „ionuţu…..” cînd pe ea o cheamă Oana. Poate că se plictisise. Poate că scria de prea mult timp ca şi co-autor. Nu ştiu. Poate vroia să vină lumea la ea, numai pentru ea. Egoismul este un sentiment uman, şi cît se poate de existent.
Eu n-am să halesc nicio clipă povestea cusută cu aţă albă a stilului prea „cătrănit” al meu, a energiilor negative emise din rîndurile astea. Eu scriu cum simt, ce simt. De multe ori spun lucruri serioase la modul ironic. Satiric. Dacă cineva găsea depresiv şi mohorît acest colţ de realitate virtuală, avea două variante: fie nu mai revenea, fie sancţiona printr-un comentariu cele văzute.
Sunt de acord cu progresul, cu încercarea Oanei. Nu sunt de acord însă cu modul prin care şi-a motivat ea această acţiune. Mă simt jignit, mă simt minţit. Poate că astea s-ar putea să fie ultimele mele rînduri pe acest blog. Ştiuuuuu. O să spuneţi că sunt eu cel egoist, că blogosfera e suficient de mare pentru amîndoi, pentru încă un blog, şi încă un blog, şi încă un blog.
Nu poţi să fii „happy, happy, joy, joy!!” toată ziua, să fii rupt de realitate, să-ţi pută totul a panseluţă. Gunoiul şi rahatul fac panseluţele să fie frumoase şi vesele. Completaţi voi.
Trăim în Romînia, şi asta ne ocupă tot timpul. Vă mulţumesc!

Anunțuri

Responses

  1. Hai bre nu fi amarât. Mai bine faci un schimb de linkuri cu ea. Va puneti primul link fiecare si ramaneti prieteni. Intr-un final, e posibil ca ea sa aiba alte preocupari decat tine si sa i se para ca nu poate sa se exprime suficient.

  2. Mulţumesc, Ovidiu. 😉
    Aşa ar fi corect din partea mea să fac. Aşa voi face.

  3. Haidi, bre, ce-ai luat-o aşa în tragic? Dac-ai fi fomeie te-aş întreba aş zice că e de vină vreun dezechilibru hormonal … 😀

    N-am plecat nicăieri, mi-am mai luat o casă de vacanţă! Ce? Te-ai supărat cînd m-am apucat să scriu pentru TC sau Tovarăşi? Da’ dacă insişti aşa de tare să-mi faci cu mîna de pa-pa …

  4. ioane, vezi ca risti sa te transformi intr-un infractor. Ce te-a apucat acu’ sa ma ameninti ca-mi furi una dintre bucuriile diminetilor mele? Ca Cronica (cacofonie intentionata) e, intr-un blogroll mediu ca al meu, in Top5 (adica unul dintre primele bloguri deschise pe la 6, cand – chior de somn inca – ma apuc de cititit).

  5. Oana,
    tu nu înţelegi, sau te faci că nu înţelegi? Nevermind. Poate că e vina femeii ce zace ascunsă în mine. 😀 Hai s-o lăsăm aşa, că dacă tot l-ai luat pe NU în braţe, nu mai ajungem nicăieri. Prieteni?

  6. Popescule,
    ionuţu nu se predă încă. Mai are multe de spus, mai ales în perioada asta zbuciumată plină de crize, situaţii, stări, toate de urgenţă. Mulţumesc pentru faptul că apreciezi ce se scrie pe aici. 😉

  7. io n-am înţeles „supărarea”, nici nu contează pentru mine, aşa că nu o să dau sfaturi şi o să vă citesc pe amândoi (şi) în continuare:)

  8. Prieteni sîntem, Ionuţule, ce altceva?

    Oh şi mulţumesc pentru descrierea cu „talent, stil, cultură şi umor” 🙂 Acuma, în stilul ionuţoscian am să zic: „Dar nu ştii că nu astea sînt calităţile de care ai nevoie pentru a reuşi? Pe blog sau aiurea?” 🙂

    De-aia Oama’s Weblog este un jurnal de-al meu mai dichisit la care să mă întorc ca să zic: „Măi, viaţa (mea) nu-i aşa de rea” şi, eventual, o platformă de comunicare cu cei apropiaţi sufleteşte.

    În altă ordine de idei, enjoy the week-end cît mai e din el 🙂

  9. Ionutu, eu chiar va cautam pe fiecare pentru stilul diferit de a scrie si pentru subiectele din sfere de interes diferite. Nu de putine ori am avut sentimentul, citind ce a scris fiecare, ca sunteti cam diferiti pentru a sta impreuna pe acelasi blog.

    Drept care nu cred ca e rau ce a facut ea si mai cred ca e bine sa continui ce ai inceput. In ideea asta din urma mai spun ca pentru mine lectura pe blogul asta a inceput cu tine si apoi am vazut ca sunteti, de fapt, doi.

    Succes amandurora in „cariera solo”!

  10. Si, pana la urma, cei mai multi dintre noi nu suntem singuri? Ar fi trebuit sa fim suparati de la bun inceput pe tema asta … 😉 Dar nu o facem, pentru ca nu ai cum sa te simti singur in atata blogosfera. Fii cu noi!

  11. Cristina,
    mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Am ieşit din pasa proastă, I’ve made peace with Oana and with myself, am să continui cronica. 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: