Publicat de: ionutu | Martie 1, 2009

Mărţişoare, mărţişoare, avem!

Am mai spus-o şi cu alte ocazii, o repet şi aici. 14 februarie, 1 martie, 8 martie, sunt zile în care comercianţii de obiecte decorative de sezon (le-aş denumi eu), sau mărţişoare, ghiocele şi zambile, mai pe romîneşte, vînd sperînd la profituri mari, producţia pe un an întreg.

Dacă mergi să cumperi 1, maxim 2 mărţişoare, aşteaptă-te să fii păcălit. De aceea trebuie să vezi mai multe surse, să o faci pe nehotărîtul, să te tîrguieşti dacă e cazul, pentru că multor vînzători, tocmai tîrguiala le aduce mai multă satisfacţie, deoarece mulţi dintre ei o au în sînge.

Totuşi, la final, nimic din cele spuse de mine aici, nu mai are preţ. De nepreţuit este însă bucuria sinceră a oricărei făpturi feminine, atunci cînd este surprinsă cu un simplu, ieftin, kitch-ios uneori, mărţişor.
1 Martie fetelor, atenţie! Vine primăvara!

ps: mai multe imagini similare pentru mărţişoare virtuale, aici.

Anunțuri

Responses

  1. Just passing by.Btw, your website have great content!

    _________________________________
    Making Money $150 An Hour

  2. legat de târguit, în Singapore, ţi se pune şi „etichetă”. adică mergi prin târgurile lor (un fel de bazaruri turceşti) sărace dar cu suveniruri frumoase şi te pui pe cumpărături, turist fiind.
    dacă nu te târguieşti cu negustorul de-ţi vinde ceva, îţi împachetează produsul într-o pungă albă ca toţi ceilalţi negustori să ştie că nu ai negociat preţul şi să te poată „prosti la preţ”, adică să nu negocieze nimic din preţ. e un fel de semn între ei, pe care n-ai de unde să-l ştii ca turist:)
    dacă ai pungă albă cu dungi, înseamnă că ai negociat ceva dar nu mult.
    eee, dacă ai o pungă neagră înseamnă că ai negociat la sânge.

  3. Dane,
    mulţam’ de pont o să-l ţiu minte cînd oi ajunge ca turist prin cel Singapore. 😉

  4. Ai mare dreptate. Gestul acela contează, chit că iei cel mai ieftin mărţişor sau un buchet de ghiocei.:)
    Pe vremea când nu aveam profesie liberală, lucram în societăţi unde aveam colegi care luau mărţişoare scumpe la doamnele de care… „aveau nevoie”: secretara, contabila, directoarele cheie. Iar la colegele care îi ajutau constant în timpul anului din…colegialitate, cu care împărţeau pâinea amară a vreunul angajator despotic, cu care ieşeau în gaşcă, lor nu le luau nimic. Nu se face aşa ceva.:)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: