Publicat de: ionutu | Aprilie 24, 2009

Ce ne dă partidul nouă.

În curtea unde locuiesc de ceva vreme (mai bine de 3 ani), s-a mutat acum vreo doi ani, un străin. E de naţie australian, stabilit în Londra. Băiat fain, cu accent de britanic, şi pe alocuri de aussie. I-a plăcut aşa de mult Braşovul în prima sa vizită aici, că pe loc s-a gîndit să investească într-o casă de vacanţă. Ceea ce m-a frapat este că nu a căutat să-şi ia ceva la Bran sau Moeciu, cum fac toţi ţopîrlanii născuţi la coada vacii, romîni de succes de-ai noştri, ci a căutat să fie cît mai urban, cît mai în centrul Braşovului. Aşa a şi găsit.

În ultima sa vizită în România, cea de anul trecut, am apucat să-l cunosc mai bine. Întîmplarea face că vizita sa, s-a suprapus cu ultimele zile ale campaniei electorale pentru locale, informaţie a cărei importanţă o veţi afla mai spre finalul poveştii.
Pe lîngă noi şi australiano-londonez, curtea mai este împărţită cu un neamţ din Nemţia lui, şi cu un nene mai în vîrstă, nea’ Mariche (a se citi mariş că cu ş se citeşte sunetul grupul „che” în franceză) mîndru nevoie mare că a participat la prima ediţie „Vrei să fii miliardar” din România.

Într-o seară, îmi bate vecinul australian în geam, şi mă ia la întrebări:
– Hi Selly! I was wondering… did you seen who took my shops from the gate?
– No, I don’t. What shops? Who? When? i-am zis mirat, urmînd să aflu apoi că omul îşi luase de-ale gurii pentru dimineaţă, dar intrînd în curte îşi amintise că uitase să cumpere şi lapte pentru cereale, lăsînd punga cu restul cumpărăturilor la poartă, să n-o mai care după el încă o dată.
Primul lucru la care m-am gîndit, a fost să-l întreb şi pe nea’ Mariche:
– Care pungă? îmi zice de după uşa întredeschisă de după care mă izbi un puternic miros de naftalină, alcool şi om bătrîn. Poate şi sarmale.
– O pungă galbenă, cu nişte miere, cereale, un iaurt şi un suc..e a australianului, a lăsat-o adineaori la poartă.. i-am zis încurcat şi deja ruşinat că deranjasem omul.
– Aaaaaaaaa…, zice, punga aceea galbenă? Da! Păi am luat-o ieu, zice rînjind, am crezut că ne-a adus-o partidu’!
Era clar. Era campanie electorală, de ce nu mă gîndisem dinainte?

Deznodămîntul poveştii este că omul i-a înapoiat vecinului străin punga cu produsele pe care deja le începuse, iar a doua zi, pe pragul lui nea’ Mariche, punga aştepta cuminte (gîndindu-se că el oricum pleacă din ţară şi produsele aveau să se strice, australianul i le-a cedat bătrînului, pentru că nu erau nici pe jumătate consumate).

Anunțuri

Responses

  1. Miştoo. Ce ne dă partidul nouă, pâine brânză lapte ouă.

  2. Ce ne da partidul noua ? … Carne, lapte, branza, oua!
    Invitatie la concurs: http://dragossorinnicula.wordpress.com/2009/04/24/infidela/

  3. morala poveştii: ai grijă unde-ţi laşi cumpărăturile cînd e campanie electorală; s-ar putea să ţi le ia enoriaşii, nu de alta. 😀

  4. Eh… o fi crezut ca e pomana electorala :))

  5. a crezut şi a şi acţionat, n-a mai stat pe gînduri că poate nu.. 😉

  6. S-a obisnuit cu „spaga electorala” batranelu, huh?

  7. „succesul”
    Trebuie doar sa intrebi ca sa strici planurile 🙂

  8. bre da’ ce curte cosmopolita 😀 off topic: mai schimbi mult designul??? ca deja am ametit… 😀

  9. Salut Ionut!
    Am pornit si eu o campanie. Daca vrei sa ma ajuti, ti-as fi recunoscator!
    Salut!

    Multumesc anticipat! http://votinalb.wordpress.com/

  10. Beton asociatia cu partidul din mintea batranului! E interesant ca lumea inca mai asteapta ceva moca de aiurea, mai cu seama de la partid. Dupa atatia ani probabil ar fi trebuit sa realizam ca partidul incepe sa dea de sus in jos si ca de obicei nu prea ajunge pana prea jos, la poarta omului …

    In alta ordine de idei, lumea asa e si in State: desi nu sunt garduri si porti, oamenii lasa orice afara fara disperarea ca pleaca cineva cu lucrul respectiv. Gasesti in jurul caselor biciclete, masini de iarba, jucariile copiilor, sezlonguri, diferite lucruri personale, etc. Nu e valabil in toate zonele, pentru ca cu cat te apropii de ghetourile oraselor mari cu atat zavorasti mai bine usile, dar in general mentalitatea asta e.

  11. Servus!
    Ei da… Pai cu atitia iepurasi de toate culorile si din toate partidele… nu/i de mirare. Ne asteptam la tot mai multe intimplari de/astea de acum. Vremurile sunt prielnice. 🙂
    Cele bune!

  12. Clau P,
    aşa rămîne. Pînă îmi vin alte idei. :))

    Bloghiţă,
    vezi pagina Campanii, tati. 😉

    Cristina,
    România are nevoie de un nou Vlad Ţepeş. Petre Ţuţea avea dreptate.

    Flavius,
    ai găsit cuvîntul perfect, prielnice vremuri ne aşteaptă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: