Publicat de: ionutu | Mai 4, 2009

Clasa muncitoare.

A fost 1 mai. Ca în fiecare an, prilej de party-uri tematice, ştiri, lozinci, imagini, toate cu caracter comunist. De parcă ar mai fi vreo noutate sau ceva ieşit din comun ca mulţi români să fie nostalgici ai vremurilor cînd revoluţia socialistă era în plină floare. Tocmai aceste „ostreţuri” hrănesc cu siguranţă amintirile clasei muncitoare, aşa-zisul centru al universului comunist. Atunci le era mai bine, zic cu toţii. Păi cum dracu’ să nu le fie mai bine, cînd s-au născut ca oi, au trăit precum nişte oi, merg la vot precum oile, rîgîind a mici şi bere, şi fără îndoială vor muri fără să fi lăsat în urma lor nimic altceva decît odrasle crescute prost, în acelaşi spirit superficial, cu aceeaşi mentalitate de turmă, oameni de nimic, fără să-şi deie seama că deşi n-au făcut nimic pentru ei, au pecetluit într-un fel sau altul soarta noastră, a tuturor.

O fi şi faptul că sunt încă sub influenţa proaspătă a lecturii unei cărţi unice în literatura noastră. O fi şi faptul că a fost 1 mai şi toate mizeriile de evenimente ce au făcut referire la epoca trecută mi-au lăsat încă un puternic impact. E în general şi vorba aceea pe care, ca tînăr, o aud în permanenţă de la oameni trecuţi de 40 de ani, că înainte statul îţi dădea loc de muncă, masă, casă. Dar parcă şi-ar fi şters din memorie că la pachet cu acestea, veneau şi cozile la Alimentara, şi lipsa libertăţii de expresie, teama uneori că ceea ce spui poate însemna chiar o posibilă incriminare ca şi „duşman al poporului”, şi faptul că tineri fiind, nu se puteau iubi folosind banalul prezervativ, lucru ce a cîntărit destul de mult la balanţa familiilor nefericite, al viitorurilor şi speranţelor pierdute pe masa de operaţie dintr-o maternitate cenuşie.

Poate sunt doar eu, singurul nebun ce are, sub anonimatul relativ oferit de blog, nesimţirea de a-şi exprima dispreţul faţă de o clasă muncitoare uşor manipulabilă, faţă de securiştii de ieri – pensionarii de azi, faţă de moştenirea grea şi stupidă a proletariatului, moştenire a cărei tentacule ne afectează încă vieţile, val seismic ce probabil nu va trece nici cînd generaţia mea nu va mai fi.

Îmi amintesc acum de o întîmplare reală, trăită de profesorul meu de istorie din liceu, pe care ne-a povestit-o la o lecţie de istorie ca alternativă la cele scrise în manuale despre ceea ce a însemnat comunismul la noi: se petrecea prin ’83, într-o plăcută după-amiază de iarnă, cînd se hotărîse după mai multe amînări, să-şi ducă puştiul la zoo. Zis şi făcut. Luară autobuzul 5 pînă la capătul liniei, unde urmau să coboare pentru a se urca în autobuzul 17, ce avea să-i lase exact în poarta parcului zoo din Noua. La capătul liniei 5 se afla şi una dintre porţile unei mari uzine de autocamioane din oraşul nostru, fapt pentru care, nimerind taman la schimbul 2, muncitorii uzinei aşteptau zgomotoşi troleibuzul cu numărul 5. Troleibuzul opri cu un şuierat mult după ce frînase, fapt ce agită spiritele în rîndul gloatei în aşteptare, care deveni şi mai gălăgioasă. Uşile de la mijloc se deschiseră şi tînărul, pe atunci, profesor dădu să coboare cu puştiul de mînă. În acelaşi timp, un pitecantrop cu mutră porcină şi privire bovină îl lipi cu laba lui uriaşă de om al muncii de uşa deschisă a troleibuzului pe tînărul profesoraş, zbierînd sălbatic: „Dă-te bă ochelaristule în … mă-tii! Să treacă clasa muncitoare!”. Iar după el, urcară ca sardinele toţi muncitorii aflaţi pe peron.

N-am putut uita brutalitatea acestei scene prin care nu trecusem eu, trecuse altcineva care poate dacă n-ar fi purtat ochelari de vedere, ar fi fost scutit de acest tratament special aplicat intelectualilor de către exponenţii clasei muncitoare, oameni pe ai căror umeri se puneau bazele construcţiei omului-nou, în acele zile.

Anunțuri

Responses

  1. Era expresia aia nenorocita cu „origini sanatoase”… asta insemnand babuinii descrisi de tine. Cate probleme aveau cei care proveneau din familii de ‘telectuali sau, mai rau, familii vechi, boieresti.

  2. exact, nenorocită expresie.. „origini sănătoase”..

  3. Pitecantropii astia au zburat la un moment dat din fabrici si uzine cu o gramada de salarii compensatorii si au devenit patroni si oameni cu bani. Si-au schimbat si formula de adresare. Au „avansat” la „Da-te ba parlitule in…. sa trece oamenii cu bani”

    PS, nu vorbesc de toti patronii, numa’ de unii „dragi” mie.

  4. multi si prosti.. no bine, nimic nou sub soare 😀

  5. Da’ de „Noi muncim, nu gandim” iti mai amintesti? Da’ de „Nu ne vindem tara”? Da’ de „Moarte intelectualilor”?

    Ne definesc bine pe noi ca popor, mi se pare…

  6. Bietul om, bietul intelectual!

  7. Daca ai curiozitatea, citeste „Lua-m-ai in gura”, tot despre 1 Mai !

  8. daca vrei intra si la mine pe blog

  9. Vitele uita!!! Ca de aia is vite!!!

    Proastele uita cum erau controlate in pizda (as fi spus mai frumos, dar, la niste vaci, cum sa le spui?!) sa vada daca au facut sau nu avort. UITA!!! Ca asa i romanul! Uita mereu de unde pleaca!!!

    Iar boii uita ca intelectualii erau trimisi la canal!!! Sau nu le pasa!!! Ei mergeau si dadeau la cheia de 15 in fabrica lu nimeni-voda, furau cat puteau si veneau acasa unde se plangeau ca nu pot iesi cu masina ca nu au prins benzina la ultima coada… sau ca nu pot pleca in we cu masina ca e „week-end-ul pentru numere cu sot”.

    Oi am fost si oi ne placem sa ramanem!!! Un popor de ciubucari si de maimute fara creier!!!

  10. MadCat,
    plastic, dar adevărat.

  11. Imi pare sincer rau, dar tin sa iti spun ca nu varsta te face mai prost si, din pacate de multe ori, nici mai destept, si nici nu inseamna ca daca ai un pic peste 20 de ani, nu ai (ne)sansa sa te pierzi in mediocritate.
    Si pt ca e tarziu si nu am prea mult timp pt lamentari, vreau doar sa iti amintesc ca cei care au murit sau nu la revolutie, se invart undeva peste 40 de ani. Asa ca teoria ta (cum ca aia peste 40 sunt aceiasi care regreta discutabilele avantaje uitand mai marile dezvantaje ale odioasei oranduiri comuniste) nu e decat expresia generalizarii necontrolate, justificata eufemist de considerente literare. E tipic romanesc.
    Si iata cum ma bucur ca am plecat din Romania!

  12. Sabrina,
    corect, aşa am scris, dar cum să vorbeşti de o categorie de oameni, fără ca, indirect şi involuntar, să nu intri în păcatul generalizării. Era mult mai uşor să iei în calcul contextul celor scrise.
    Pot să pun pariu că uneori îţi este dor de România.

  13. Da, sigur ca imi este dor de Romania. Numai ca Romania de care mi-e dor, nu exista in realitate. E una idilica, ireal de frumoasa, asa cum se vede ea de la mii de kilometri departare.
    Ce ma deranjeaza cel mai mult la conationali e o anumita mentalitate, neschimbata nici macar la cei f tineri. De ce oare oamenii aici gandesc diferit? Nu exista societati perfecte, doar ca unele par mai bune all around.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: