Publicat de: ionutu | Mai 21, 2009

De ce mă (tot) duc la vot.

Iată ce scriam anul trecut, prin toamnă, înainte de alegerile parlamentare.

În 1996 aveam 11 ani. Ştiam însă la acea vîrstă fragedă la cine se află cheia, în mîinile cui stătea schimbarea. Schimbarea în bine a vieţilor noastre. Voiam să cred că începînd cu acel an vom avea şi noi maşină, mai mulţi bani, televizor color, vacanţe la mare. În fine. Nenea cel cu cioc acuza regimul Iliescu. Iar cheia schimbării era la noi, ăştia proşti dar mulţi, printre care însă eu nu mă aflam. Atunci, la 11 ani am prins eu gustul şi dezgustul dat de politica romînească. Aş fi vrut şi eu să merg la vot. Să dărîm regimul iliesc şi să aduc schimbarea la putere.
Ciorbea şi restul prim-miniştrilor acelei guvernări au mai pus cîteva pietre de moară în sacul şi-aşa destul de greu ce scufunda România în acele vremuri.
15 ani, anul 2000. BUG Mafia, blocurile gri, ani de liceu. După 4 ani de la schimbarea schimbării, aceiaşi oameni, alte haine, tot Iliescu. Românii se reîntorceau la regimul acuzat. Alegeau răul cel mai mic, cel cunoscut, între un Vadim în apogeul formei sale şi un Iliescu pompat în urma eşecului lamentabil al omuleţului cu cioc şi al prim-miniştrilor săi. Tot atunci, ţărăniştii, alt partid istoric se aflau deja cu mai mult de două picioare în groapa cu gunoi a istoriei. Tot atunci aş fi vrut să merg la vot. Nu aveam vîrsta necesară din păcate. Şi nici pe cine să fi ales. Deşi dacă mi-aduc eu bine aminte, aş fi votat atunci cu democraţii. Nu cu PDSR sau PRM. În fine, nu aveam vîrsta. Năstase însă, ieşea atunci în faţă. Hotărît, arogant, sigur pe el. Cu multe ouă, poate mai multe decît putea chiar el să numere. Aţi citit Ferma Animalelor? Aşa am perceput eu acele vremuri. Începeam să cresc.
În 2003 am votat DA pentru schimbarea Constituţiei. Era primul meu vot. Manipularea media îşi făcuse efectul şi asupra mea. M-aş fi simţit vinovat dacă alegeam să NU. Crescusem, dar nu suficient.
19 ani, anul 2004. Ferma Animalelor dădea pe afară. Oamenii alianţei DA creşteau în sondaje. Stolo aproape că reuşise. Pînă cînd l-au retras. Cum cine l-au retras? Atîta ură prinsesem în 4 ani pe Iliescu şi ai lui, pe Năstase 4 case, încît Băsesc mă convinsese. Era deja eroul meu. Eroul nostru, al tuturor, după momentul lacrimogen Dragă Stolo. Cam ca în ’96, cînd eram prea mic, mult prea mic. Sosise timpul meu. Am votat DA. L-am trimis pe Năstase în Congo. Am ieşit pe stradă, am sărbătorit victoria portocalie. Anul 2004 fusese unul portocaliu, clar. Aşteptam schimbarea. Încă o aşteptăm.
2008, 23 de ani. Mă simt ca-n 2000. Numai că acum nu mai am pe cine să aleg.
Cine e cu/ca mine?

2009, 24 de ani. Nu mă mai simt nicicum. Am să merg la vot. Mă alătur prin acest articol, curentului promovat aici şi aici.

Anunțuri

Responses

  1. Gata, merg să votez cu ceilalţi!

  2. […] unui copil Cristian si Kenny G – Asian Dream Crok si o bataie intre fete Cronica unei vieti, de ce ma tot duc la vot? Danniel face urari de La Multi Ani Danzel si Jessica Mauboy Despre Evolutie e inca hipnotizat […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: