Publicat de: ionutu | Februarie 18, 2010

În viaţa mea nu se întîmplă nimic notabil în ultima vreme.

Am făcut o pauză de blogging zilele astea. Pauză forţată oarecum şi de nişte chestiuni arzătoare din lumea reală pe care trebuia să le rezolv numaidecît înainte de a mă copleşi definitiv, iremediabil şi ireparabil. Am neglijat blogul în favoarea acestora, dar le-am rezolvat acum şi deja mă simt mult mai bine.

Duminică s-a consumat una dintre sărbătorile comerciale şi importate la noi cu succes, Valentine’s Day. Prilej cu care mi-am amintit cum obişnuiam să celebrez această căcăcioasă zi pe vremuri, cînd nu aveam gagică, job stabil, nu eram om aşezat la casa lui (fie ea şi cu chirie) aşa cum sunt acum. În primul rînd că nu cunoşteam conceptul de Valentine’s Day, la mine existînd pe 14 februarie doar fratele mai mic al lui Valentin, Ballentin. Ca atare, pe 14 februarie sărbă(u)toream cu sfinţenie, pioşenie şi multă religiozitate, Ballentine’s Day.

Fiind o sărbătoare a exceselor, celebrată cu mare fast de noi, se înţelege că niciunul nu pleca acasă în altă stare decît cea de Sfîntă Ebrietate, şi cu jurămîntul sacru cu scuipatul în palme, ca la anul să ne facem şi mai praf, şi să nu dea dracu’ să avem gagică în preajma lui 14 februarie. Să ai gagică însemna să ai vagi urme de responsabilitate. Însemna să te încadrezi unei turme de oameni conformaţi şi conformişti, însemna să te duci proaspăt ras, cu părul plin de briantină, cu trandafirul roşu şi inima de marţipan marcată kitchios „I lov you” de vreo cofetăreasă aliterată în engleză, la mîndra ta, chitit să-i asculţi flecăreala toată seara şi să te facă degrabă măgar, dacă aveai ghinionul ca instinctele animalice care te copleşeau după ce consumaţi ca doi porumbei patetici clasica savarină cu Cola la vreo cofetărie cu ştaif din centru, să te determine să pui mîna pe-o ţîţă bine ascunsă de sutienul plin de burete şi ploverul pe gît dar cu buricul la vedere, al tinerei speranţe. Lumina ochilor tăi. Puiul tău. Remorca ta.

Noi nu aveam iubite. Noi aveam remorci. Noi nu ne sărutam. Noi mozoleam. În rest, eram şi noi o gaşcă de puţoi patetici, tot o turmă, care făceau o chetă din alocaţiile lor şi-şi cumpărau cea mai mică sticlă de Ballantine’s contrafăcut, al cărei conţinut îl sorbeam ca pe o ambrozie a zeilor din Olimp, chiar dacă unora nu le plăcea gustul aspru de tărie. Mie, spre exemplu. Dar trebuia să beau, trebuia să ne minţim unii pe alţii, trebuia să ne conformăm pentru a ne conserva apartenenţa la un grup „cool”, grupul de gherilă anti-zîne depresive, anti-Valentine’s Day.

Anii au trecut iute, aşa trec anii şi clipele frumoase, atunci cînd te afli la vîrsta fericirii. Nici acum nu-mi place tăria, deşi, uneori, mă mai dedau unui pahar pătrăţos de J&B îndoit cu trei cuburi mari de gheaţă şi stins cu o bere rece, a cărei sticlă „transpiră” egal la contactul cu stratul de aer cald, formînd acele brobonele de apă. Mă uit înapoi cu o nostalgie plăcută (da, nostalgia poate fi şi de bun augur), gîndindu-mă cît de mult sau cît de puţin m-am schimbat în toţi aceşti ani. Pentru că nici acum nu pot suferi această „sărbătoare” a îndrăgostelii ipocrite, a declaraţiilor mincinoase, a patetismului în stare pură, care se repetă în fiecare an pe 14 februarie. Marele meu noroc este că şi jumătatea mea nutreşte acelaşi tip de sentimente pentru respectiva zi. E mai sănătos să-i spui şi să-i arăţi că şi cît de mult o iubeşti, în fiecare zi a anului, decît să dai p’afară într-o singură zi, şi apoi să revii la tabieturile tale egoiste ce nu o/îl includ şi pe ea/el, de cele mai multe ori.

Da. Azi e 18 februarie. Iar eu scriu despre 14 februarie. Mîine am să scriu ceva pentru 15 februarie. Pardon, 16 februarie, că pe 15 am scris despre ţoacla Orbea care-i încă de vînzare.

Anunțuri

Responses

  1. […] Ionuţu […]

  2. Eh, de-acord in mare parte. Adica eu n-am obisnuit niciodata sa practic triatlon (halbere – sticlism – coniac canoe) de nicio culoare. Nici in momentele in care n-aveam ce tracta, ca sa zicem asa 😉 Intr-adevar, daca simti si iubesti, o faci in fiecare zi, nu in 7 zile pe an, fixate-n calendar 🙂 Si chiar daca viata-ti e mult mai ieftina fara remorca, e in acelasi timp si mult mai saraca…

  3. Hei, Ionuţ, se pare că ne-am săturat de festivităţi, zile în care eşti musai îndrăgostit, patriot, muncitor, iubitor de mame, copil, mîndru sub drapel( tricolor, evident). Dar şi festivalurile ( al berii, clatitelor, internaţionale şi naţionale de muzici…) zilele localităţilor( care s-au înmulţit suspect de mult în campania prezidenţială)au cam inceput să ne stea în gît.
    Pentru că e aşa de evident tot efortul de a vinde nimicul pe bani mulţi încît preferi să te izolezi şi să faci orice altceva!!
    Valentine’s day nu era pe vremea cînd ieşeam la defilări de 1 mai şi 23 august şi sărbătoream cu versuri de preamărire ziua mamei sau a presedintelui iubit şi nici nu ne-a lipsit!!
    Dragostea e sărbătoare, atunci cînd există.
    În rest… ai avut baftă că tradiţia antivalentine’s ,Ballantine’s-u, nu a rămas, că aşa încep mulţi beţîvi,.. de supărare 🙂

  4. […] Ionuţu […]

  5. 🙂
    Vasazica „zi cacacioasa ” (n-ai fi zis si tu „kitsch”) 🙂 in care esti tratat de magar daca faci atentat la sutien 🙂
    E vina mediatizarii chicioase de pe la noi: in fapt ziua asta se sarbatoreste discret, ca o aniversare a persoanei iubite, care se petrece in doi, in intimitate, fara o caruta de invitati etc…

  6. am ajuns aici prin linkul din NBD, link dupa link
    fiecare etapa a vietii are durata pe care o merita.
    amintirea sau daca esti un norocos, retrairea unor parti trecute ne face sa acceptam mai usor partea de tropa-tropa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: