Publicat de: ionutu | Martie 18, 2010

Dilema lui Fabriţio Gîndac.

Gîndac se trezise încă dinainte de a cînta cocoşii din ţigănie. Fiind rare dăţile cînd corpolentul bulibaşă suferea de insomnii, acum stătea cu ochii-n tavanul înţesat de muşte, o imagine firească pentru luna august. O vreme ascultă chelălăitul unui cîine, printre sforăiturile Mirabellei, piranda lui. Problema care-i cauzase insomnii în ultimele zile şi care-l frămînta chiar şi-n cele mai intime momente ale zilei, adică chiar şi acolo unde pînă şi un bulibaşă respectabil ca el merge singur, trebuia rezolvată repede. Aţipi uşor cînd îl treziră cei doi cocoşi de lupte de proveninţă madrilenă primiţi cadou de la un bulibaşă gitano, cînd fusese în vizită la puradeii lui, în Madrid, şi pe care-i ţinea într-o colivie făcută din bronz de lingurarul din ţigănie, colivie ce trona la loc de cinste în sufrageria regelui.

Toţi ţiganii de parte bărbătească stăteau care cum puteau, tolăniţi în curtea bulibaşei. Mirabella urla ca o descreierată la nişte puradei care chinuiau un cîine bătrîn. „Lasă-i fă, ce vreai să treacă direct la bătut caii? Încî n-au competenţe, fă urîto! Da-ţi’i şi cu hîrleţu’n cap bă broscoilor!” tună Gîndac autoritar, iar Mirabella îl drăcui şi-i arătă şi mnioaşca păroasă şi epuizată după 13 puradei doar cu Gîndac.

Gîndac stătea cu corpul lui durduliu pe o balie de plastic Ikea subtilizată de locotenţii lui din depozitul magazinului cu acelaşi nume de pe DN1. Începu să facă prezenţa: „Gîndac!”. „Prezănt” îi răspunse un glas mai din spate. „Gîndac!”, din nou. „Prezănt, şăfu!” îi răspunse un altul mai din faţă. „Gîndac!”. Şi tot aşa pînă ce strigă vreo 30 de ţigani aflaţi la divanul ad-hoc din curtea bulibaşei, şi primi tot 30 de răspunsuri prezent. „Gîndac!”. Niciun răspuns. „Gîndaaac!”, din nou fără răspuns. „Gîndaaaac!!!”, iar nimic. „Bă unde e Gîndac?” se răsti Gîndac către ţiganii plictisiţi deja de ritualul plictisitor al bulibaşei. „E plecat, şăfu’..” se auzi într-un tîrziu. „Unde?” zbieră bulibaşa. „Cu Gîndac şăfu’..”. „Eu am întrebat unde-i Gîndac bă urîtule, nu cu cine-i plecat, da?” tună regele. Trecură apoi la ordinea de zi a divanului şi după informările care cuprindeau clasicele subiecte gen: cine mai e prin puşcărie, cine a mai ieşit, ce s-a mai furat, cîte ghiuluri false s-au mai vîndut prin faţa gării şi cum mai stau cu planul de producţie al acestora, cîţi puradei sunt la cerşit, bilanţul financiar al acestora, în fine, trecură la punctul 2 pe ordinea de zi, şi anume, proecte.

Aici era şi problema bulibaşei, problema care-i cauzase nopţi nedormite: nişte ţîgani de la el din ţigănie furaseră nişte prăjitoare de pîine dintr-o dubă inscripţionată Prima TV, printre care se afla şi-o plasmă Eurotech cu diagonala de 81 cm. Dar.. el era bulibaşa ultimei şatre din ţară, care nu era racordată ilegal la curent. Şi cum să-şi facă branşamente legale era un sacrilegiu şi un motiv de umilinţă la întîlnirea anuală a ţiganilor unde anul trecut venise şi Preşedintele, trebuia repede găsit un ţigan care se pricepe la furtul de curent de pe stîlpi. Ar fi împuşcat doi iepuri în acelaşi timp: ar fi adus curentul în şatră şi s-ar fi putut uita în fiecare seară la State de România de la el de’acasă, pe plasma lui.

Niciunul dintre ţigani însă, nu avea curajul să se suie cu o sîrmă pe stîlp. Trebuia găsită o soluţie. Şi asta cît mai repede..

– va urma –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: