Publicat de: ionutu | Iunie 7, 2010

Să nu muşti mîna care te-a hrănit

Există oare pe planeta asta naţie mai spurcată ca cea a românului? Nu ştiu, de la o zi la alta tot stau şi mă gîndesc şi tot nu pot găsi un răspuns care să mă liniştească. Da, la naiba. Şi eu sunt român. Ştiu. Nu încerc să mă cocoţ pe un morman de rahat de unde să mă uit superior în jos.

Chestia este că trăim în mocirlă. Chiar şi eu, de aici de la distanţa mare de ţară, trăiesc în mocirla cotidiană a sindromului românesc. De ce? O să mă întrebaţi. Păi pentru că unu: e plin de români aici. Doi: dacă ai net, ai la dispoziţie toată informaţia de acasă la un singur click.

Ce este sindromul românesc? Este acea stare de fapt a românului mediocru, care indiferent că e acasă în România, sau la mama dracului în mijlocul la nicăieri, undeva în Bora Bora, nu se poate abţine de la a mînca căcat la adresa colegilor/co-naţionalilor săi. Acasă îi numeam pe ăştia din categoria asta pupincurişti, sifonari sau turnători. Experienţa mi-a arătat însă că oricît de mult căcat ar fi capabili să îngurgiteze, şi oricît de sus ar ajunge prin aceste mijloace, inevitabil, cînd se aşteaptă mai puţin, zborul lor se frînge. Că aşa-i în viaţă, şi principiul compensaţiei, ca şi legile lui Murphy, se va aplica mereu, indiferent de cît de invincibili se vor crede ei.

Fratele meu are în această perioadă „probleme” din cauza unor astfel de specimene. Fiind un tip muncitor, onest şi cu mult prea mult bun simţ pentru a se plînge sau a turna, nici măcar mie, vreau să cred că principiul compensaţiei se va aplica şi-n cazul său. Norocul lui, este că persoanele care contează ştiu adevărul, iar felul său de a fi îl recomandă ca om înainte de toate.

Spuneam că doar cu un singur click mă pot conecta la realitatea vieţii din România. Şi mă conectez aproape zilnic, dintr-un imbold sadic, aproape masochist. Mă uit zilnic la ce se întîmplă acasă şi nu-mi vine să cred apoi că în ţara asta, prezentul este scăldat în mult soare şi normalitate, în vreme ce acasă avem ziua şi protestul, avem murmurul unei naţii care de la o zi la alta clocoteşte la foc mic, avem o clasă politică teribil de incompetentă (incluzînd aici TOATE partidele politice, nu doar PDL-ul) pusă doar pe căpătuială şi nu pe construcţia unui viitor pentru poporul alegător, practic mîna suverană care-i hrăneşte de 20 de ani.

Cît oare vom mai trăi cufundaţi în bezna formelor fără fond, uitîndu-ne cu jind şi ură la copilul gras de alături care-şi înfulecă tacticos îngheţata?

Anunțuri

Responses

  1. Eu te-as sfatui (daca-mi dai voie, tinand cont de venerabila-mi varsta:) sa pastrezi senzatiile astea undeva in tine, sa incerci sa intelegi, sa cauti raspunsuri fara a-ti expune prea mult sufletul.
    E foarte adevarat ce spui…
    multi dintre conationalii nostri sunt capabili de foarte multa ura fatza de cei plecati si care reusesc sa-si construiasca o viata fericita; o ura pe care ti-o vor plesni in fatza cand te astepti mai putin, cu o forta incalculabila. N-o sa stii ce te-a lovit… vorbesc serios…
    Nu ma refer la oamenii inteligenti, bineinteles, din fericire exista multi care gândesc, altfel n-am exista ca natie.

    daca vrei opinia mea, românii in general nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat altii. de foarte multa ura si de multa meschinarie sunt capabili si strainii. Insa civilizatia i-a invatat sa-si ascunda toate astea, a intrat in gene, in reflexe, sunt greu de perceput cu ochiul liber. Plus ca regulile sociale pedepsesc orice exces, impun politetea ca reflex, ca o conduita obligatorie, ca o LEGE; deci multa mârsavie se consuma pe la spate… e mai bine asa, cel putin traiesti mai linistit…:)

    Românii nu si-au insusit inca acest aquis, se comporta socialmente mult mai „primitiv”, atata tot…

  2. Karla,
    fii sigura ca o sa iau in calcul toate sfaturile tale. Sunt bine venite, mai ales daca vin din partea ta. Multumesc!

  3. ..mă gîndeam că,măcar cînd schimbă locaţia, pot să lase din obiceiurile proaste!(să se abţină, adică)…în rest, e bine să ţii o distanţă şi să nu pui suflet decît după ce ai verificat că merită persoana! Sînt curioasă cine este sifonarul? ”Prietenul” fratelui tău cumva?

  4. da, se pare că puştiului i s-a urît cu binele şi şi-a ales o „bisericuţă” din care Cătă nu face parte. A uitat pesemne cum a ajuns aici. Îmi pare rău pentru Cătă, pentru că eu sunt trecut prin astfel de situaţii, şi tot nu ştiu niciodată ce m-a lovit atunci cînd m-a lovit.

  5. Păcat, îmi pare rău pentru Cătă…păcat că nu şi-a dat seama de la început cine e prietenul! Individul nu are nici o scuză: nu trebuie să uiţi niciodată pe cel care ţi-a dat o mînă de ajutor!Şi mai ales, ajutorul a venit în condiţii excepţionale!

    Lasă, Cătă, individul o să aibă şi el partea lui de inghiţit meschinărie, nici o grijă!Interesant ar fi dacă prinde vreo învăţătură din asta?!

  6. Critica e relevanta dar Karla are dreptate.

    In plus, nu e norul chiar asa negru. Avand semnul de Ro pe masina, m-am trezit zilele trecute cu un biletel la stergatoare, pe care scria repezit – Traiasca romanii canadieni:)

    Autorul discret, roman si solidar din diaspora. Care va sa zica, se poate convietui si frumos:)

  7. Eu sper din tot sufletul Tinere ca ai inteles si tu si Cata cine va sint prieteni sub palmier.Romani sint in diaspora la fel ca si acasa mor de invidie deaceia se ajunge la o separare de clase sociale deci sfatul meu nu te baga in troaca ca te maninca porci.cam dur dar ce sa faci asta este viata faci un bine si ti se reproseaza. Cit despre cei cu „bisericute”si complaine nu ii obliga nimeni sa stea sint avioane in fiecare zi spre Baneasa 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: