Publicat de: ionutu | Iunie 30, 2010

Sunt acolo. Eu, adică.

M-au mîncat degetele teribil zilele astea. Am vrut să scriu. Chiar am vrut să scriu. Mult, despre subiecte multiple, despre oameni, locuri, situații. Cum despre Băsescu sau haita de yesmeni m-am decis să nu mai scriu nici măcar o frază – fraza de față nu se pune, ok? – ca să nu-i legitimez sau promovez fie și negativ, brusc, în mintea mea au început să apară zeci de gînduri, cu potențial de rînduri, acilișea.

Să nu credeți că e ușor să pleci de acasă, fie și cu ”acasă”-ul pe care-l reprezintă în acest moment România. Avînd acces la internet, am senzația că n-am plecat nicio clipă de pe pămîntul roditor al patriei mame. Doar căldura dogoritoare, marea și palmierii, limba străină și normalitatea diferită, stranie și civilizată a acestor meleaguri, îmi amintesc unde mă aflu. Aici, înainte de a fi cetățean european, emigrant sau rezident, sunt catalogat drept ”alien”. Probabil cuvîntul ”foreigner” o fi mai greu de pronunțat pentru funcționarii de la Immigration, și atunci or ales varianta mai simplă și mai directă, alien. În primele zile cînd ajungi aici, chiar te simți ca un extraterestru. E normal. La ciprioți totul este diferit. Toți alien-ii îți spun asta din primele zile. Chiar și alien-ii acomodați de mai mulți ani aici.

Ideea este că oricît de mult ai încerca să ascunzi că ți-e dor, tot nu poți. România este un fenomen. Oricît de mult ai detesta-o, în egală măsură ești capabil s-o iubești. Există mai multe argumente pentru care ar trebui să fugi cît te țin picioarele de iubirea asta care inevitabil te va ucide lent, clipă cu clipă, ceas cu ceas, zi după zi, an după an, dacă alegi să rămîi în brațele României. Vei trăi cu bucurii mici, la fel cum au trăit generații întregi, cu speranța că poate mîine, va fi mai bine. Asta dacă nu faci parte din pătura aceea socială de șmecher autentic de România. N-am vrut să folosesc stereotipia asta din mass-media, dar mi-a scăpat.

Există în același timp un set infim de argumente, infim dar suficient de puternic, care să te facă să iubești țara în care te-ai născut. Părinții, aerul de acasă, cățelul familiei, tabieturile pe care le aveai acolo și aici îți este mai greu să le mai ai, cei cîțiva prieteni de suflet, toate aceste argumente vor hrăni golul numit dor, din sufletul tău, pulsînd acolo, în fiecare clipă a existenței tale de alien, pe asfalt străin.

N-o să vă împui capul cu setul clasic de supraviețuire al extraterestrului pe pămînt cipriot. Pentru asta există google, forumuri și alte site-uri. Pentru mine este suficient că au internet, telefonie mobilă, mîncare chinezească, indiană, libaneză, grecească, locală, sushi all you can eat, salarii decente care-ți pot oferi confortul psihologic că știi pentru ce muncești, că nu ești doar o rotiță șubrezită și docilă într-un sistem obosit, al cărui creier e plecat demult în vacanță, moliile și viermii, curul și căcatul punîndu-se șefi peste noapte. O să regăsiți această țară între rîndurile mele, de fiecare dată cînd voi scrie aici.

Ciprioții sunt și ei oameni, și ca orice nație este normal să aibă și ei uscăturile lor. În general, sunt niște putori, dacă este să-i văd cu ochii mei de român mîndru, român sadea. Sunt însă niște putori ce au ajuns ași în abilitatea de a specula momentul. A se aplica acest principiu în orice ține de viața unei națiuni, aici. Tot respectul pentru ei. Poporul român care e frate cu codrul și e bucuros să pună pe masă ce dă Dumnezeu și Statul, nu se va ridica niciodată la înălțimea speculativă a poporului cipriot. Culmea este că avem destine relativ similare. Și ei au fost cotropiți și conduși de-alungul istoriei de mai multe nații superioare lor. Ca și-n cazul nostru. Inventivitatea tipică a românului nu face nici cît două cepe degerate în fața puterii de absorbție a lucrurilor bune de la nația asupritoare, a cipriotului. Românul e curvă, în vreme ce cipriotul este disciplinat și cu spirit civic. Românul vrea totul deodată, în vreme ce cipriotul știe să aștepte inteligent și să culeagă fără risipă roadele răbdării sale. Ciprioții dau țepe legale, profitînd la maxim de puținele resurse naturale pe care nu trebuie să le cumpere: mare, soare și istorie.
Românii au de toate, la capitolul resurse naturale. Însă unde sunt ciprioții, și unde suntem noi. Țara lor este o destinație exotică, iar ai noștri nici pe Dracula nu-l știu vinde la potențialul său imens, oferit gratis de conul Bram Stoker la începutul secolului XX.

Între toate astea, undeva acolo, mă aflu și eu. Și cum nu te poți afla niciodată și cu pula-n cur și cu sufletul în rai, va trebui să-mi calc pe mîndrie, și să spun că da, îmi e mai bine aici, decît acolo. Decît acasă, între ai mei, respirînd sacadat și sufocat de griji, același aer mioritic încă, netaxat.

În seara asta am primit unul dintre cele mai frumoase complimente din scurta mea existență ca blogăr. Stă la loc de cinste cu cel de a fi comparat cu Mircea Badea pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume și mă umple de mîndrie. Cineva drag, mi-a spus că singurul motiv pentru care mai citește bloguri românești, este plăcerea de a citi blogul scris de mine, blogul lui Groparu, al Rabinului și al Arogantului. Sunt acolo, și eu cu Cronica mea, cel puțin din punctul ei de vedere…

Anunțuri

Responses

  1. […] This post was mentioned on Twitter by Ionut Seliman and Ionut Seliman. Ionut Seliman said: http://www.ionutu.ro/2010/06/30/sunt-acolo-eu-adica/ […]

  2. Ionuţe, doru’ de casă este un sentiment obişnuit.Oricît ţi-ar fi ţie de bine material şi spiritual acolo unde eşti, extraterestru acceptat într-o ţară democratică, tot o să te gîndeşti la cei lăsaţi în urmă.familii, prieteni, locuri…dar şi întîmplări petrecute în trecut.E echivalent cu ce ai putea sîmţi trecînd într-o altă vîrstă, cînd îţi aminteşti de copilărie, tinereţe.Nu trebuie să-ţi fie jenă să ai inimă.Bucură-te de ce poţi cunoaşte, învăţă de la cei care ştiu să trăiască mai bine, să exploateze oportunităţi, dar să nu te simţi jenat că ţi-e dor…poate nu e un sentiment la ”modă”, dar nu poţi să-nşeli natura umană!

    Lasă-i dreak’ pe molii şi paraziţi că li-s şi lor ceasurile numărate!Toate au un sfîrşit..
    Poate va trebui să moară încă o generaţie, să se-npută de bogaţie parveniţii, să mai fie o revoluţie poate..sau rezolvă mama natură cu ceva calamităţi ca să treacă mania asta românească de autoconsolare:”ei, ce să-i facem?”

    Şi dacă poţi să fi cronicar pentru noi, povestind de oameni, locuri, întîmplări de acolo,zi-ne , bre Ionuţe!
    (eu te citesc mai ceva decît pe ”arogant” ”gropar”, ”rabin” pen’că mi-eşti mai aproape de suflet,ţucu-te! :))

  3. maman,
    mă’nclin! 😉

  4. „Rasfoind” prinbrasov, am observat un cetitor (asa cum le spui tu) mai aparte, direct si care „are cu ce” sa le spuna..:P
    Si am hotarat sa intru sa iti vizitez blog-ul si m-am oprit normal asupra primului articol (actualului de fapt) si efectiv m-ai atins..:(
    Asa cum spunea si maman bucura-te de ceea ce iti ofera viata de „dincolo” asa cum o numim. Cam asa imi spun si mie apropiatii. Iti inteleg dorul de casa, probabil ca noi „foreign” „immigrant” sau cum vrei sa te denumesti, iti impartasim aceste trairi pe care le ai.
    Asa cum ai spus si tu, Romanica noastra, saraca, bolnava si extraterestra cateodata, e a noastra si cand te gandesti la plaiurile acelea verzi si niste cirese coapte si un pic de miros de balegar, oi Doamne ci dor mi se mie de toate astea. Aici si balegarul parca are un miros de „semipreparat” :))
    Am sa te vizitez mai des, imi place stilul tau 😉

  5. Scuze, si autor sau fost autor 🙂
    Am intrat prin arhiva si te-am vazut 🙂

  6. Filozofic…

    Nu mă lasă traducătoru’ de engleză de pe diploma de absolvire să nu comentez că nu greşesc funcţionarii: alieni şi alienaţi sîntem cu toţii 😀

    http://dictionary.reference.com/browse/alien

  7. Hope,
    mă bucur că ai intrat pe aici, și că ți-a și plăcut ce ai găsit. Sper să revii. Nu mi-e dor de România. Mi-e dor de părți din România.

  8. Oana,
    îți dai seama că dacă nu erați tu și Sf. Gugăl, eu muream ignorant? imao. 😀

  9. De ce ti-au sters protestul de pe „PrinBrasov”?
    Era un loc de destindere si informare pentru mine, desi lucrez in presa brasoveana si numai de informatie nu duc lipsa.
    Daca nu reapare, cu regret, n-o sa mai calc pe acolo.

  10. iaca o reapărut. 😀

  11. Norocosule, în cazul meu sf. Gugăl a fost neputincios, în continuare ştiu doar ce înseamnă „imao” în croată :))))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: