Publicat de: ionutu | Iulie 8, 2010

Suntem peste tot acasa.

Dintre toti copiii lui Dumnezeu, neluand in calcul asiaticii si evreii sadea, cu siguranta romanii se numara printre natiile usor de recunoscut oriunde te-ai afla pe planeta asta mica si albastra, de-i zice Terra. Am uitat sa mentionez de popoarele nordice, cum ar fi suedezii. Au si aia un je ne sais quoi al lor, de-i face unici printre umanoizi.

Cu romanii ar fi dificil in aparenta. Doar in aparenta, zic. Nu suntem nici blonzi, nici negri, nici galbeni. Suntem europeni, cu radacini mandre de romani, asa cum zice si imnul nostru versatil din punct de vedere muzical, care suna la fel de bine in varianta rock ca si-n varianta Nicolae Guta.

Cu toate astea insa, de cand ma aflu pribeag pe meleaguri straine, am invatat catinel-catinel, sa recunosc un roman doar dintr-o privire, oricand si oriunde m-as afla. Avem noi un fel aparte de a ne comporta in societate, care ne face unici, la fel de usor de recunoscut ca si atunci cand ai amesteca apa cu uleiul, sau ai vedea un negru intre 100 de chinezi intr-o orezarie.

Romanii au stil. Au un stil inconfundabil de a se imbraca. Doamnele, sau ma rog ele, printesele, vor arata intotdeauna ca exponatele cele mai sclipicioase de pe cocalari sau pitzipoanca. E greu sa nu-ti dai seama ca tipa care mesteca ciunga cu gura deschisa, fumeaza pe strada si te orbeste cu formele-i voluptuoase vremelnic si acoperite de paiete multicolore, e compatrioata cu tine, poate chiar concetateana, de ce nu?
Ei sunt un pic dificil de dibuit, dar nu imposibil. Daca nu sunt indieni sau cetateni ai statului Bangladesh, atunci varianta castigatoare este pariati pe Romania. Sunt moartea pasiunii cand vine vorba de fashion masculin, vestimentatia lor fiind cu precadere compusa din branduri de rezonanta internationala precum Dani&Gaby, Geriocke, Pro Sport, Asics, Mike si nelipsitul Adibas. Avem si romani mai stilati, imbracati in haine fake, stilul minimalo-hipstero-indie, care ar face si ar purta orice, numai sa iasa in evidenta.

Alt indiciu dupa care recunosti romanii este felul in care intelegem noi consumul responsabil si eficient de bere, cu doza sau sticla in mana, teleleu tanase pe strazi, trotuare, piete, plaja. De conexat musai cu statul cu curul pe asfalt la umbra, la o barfa, udata in bere, tigari si seminte Nutline, pentru ca odata cu disparitia frontierelor, magazinele cu produse romanesti au impanzit cartierele batranei Europe.

Doua dintre ultimele indicii ar fi romanii si masinile, respectiv, romanul la plaja. Masinile trebuie sa fie obligatoriu BMW din care Salam-ul tras de pe torenti sau dc++ sa se auda crystal clear. La plaja, vei recunoaste romanii dupa urmatorul aspect: suntem printre singurii cetateni europeni care folosesc cearsaful pe post de rogojina, fapt ce ne face extrem de lesne de recunoscut, chiar si pe o plaja plina, in varf de sezon.

Nu ca-mi reneg originea si tara de care imi este dor oricat de bine mi-ar fi aici. Dar sa fiu asimilat cu asemenea exponate doar pentru ca provenim din aceeasi tara, ma face sa vorbesc in preajma lor in orice limba, mai putin a noastra. Daca cineva ne face tara de cacat afara, altii in afara de politicieni, atunci cu siguranta unii dintre noi, in speta cei descrisi mai sus, se numara printre vinovati.

Impartasiti si completati aici lista detestabililor nostri compatrioti, cu exemple comportamentale vazute prin tarile prin care incercati sa va integrati.

Este valabila si reciproca, respectiv exemple pozitive de romani.

Anunțuri

Responses

  1. Intr-o zi in care aveam intalnire pentru pauza de prânz cu o prietena romanca, mi s-a intamplat sa iau autobuzul pâna in Porte d’Auteuil. E mai rapid, ca nu gasesti niciodata loc de parcare…
    Ma asez discret pe ultima bancheta (aia in forma de semicerc din spate) intr-un colt. Mai nimeni.
    La un moment dat urca trei români cu aparenta de muncitori in constructii; asa cum i-ai descris tu: treningul adibas de nylon, fesul pe cap etc etc. Si se apuca baietii sa faca glume pe seama calatorilor, da’ pe un ton de parca ar fi intrebat cat e ceasul, ma-ntelegi… adica tonul era cat se poate de corect (i-o fi apostrofat cineva), da’ cuvinteleeeee… „l-ai vazut pe ala, ce fatza de bou are, o fi vreunul batut de nevasta, ia uite-o si pe-asta (eu) mama ce i-as face” etc etc.
    Se vedea de la o posta ca e distractia lor favorita, profitand de faptul ca nu-i intelege nimeni.
    Eu n-am zis nimic, ce naiba sa zici, era destul penibilul… priveam pe geam.
    Nu trece mult timp si ma suna prietena românca (ea ajunsese deja). Ii raspund (in romaneste, bineinteles). Aia: liniste de mormânt. Prietena se prinde ca e cineva prin jur, dupa felul in care i-am raspuns. Ii zic „a, nu-i nimic, stai linistita, niste compatrioti care fac misto sa-si aminteasca satul natal”.
    Aia n-au mai scos o vorba tot traseul. Au coborât inaintea mea, in Bois-de-Boulogne, unde aveau probabil treaba. Din statie mi-au aruncat niste priviri pline de ura, cu dinti scrâsniti, genul „daca nu erai in autobuz, vedeai tu…”

  2. Eu aş începe cu exemple pozitive, dar cum nu vă cunosc decît pe voi,şi pe Karla din citite, şi pe Oana,… mi-e teamă că pot părea subiectivă!Dar e imposibil să trăieşti fără să ai speranţa că oamenii de calitate pot să atîrne greu în balanţă.
    Şi mai şti că pădure fără uscături nu există.

    Şi, la urma urmei, poţi să-i ignori, pentru că nu poţi să fii răspunzător pentru lipsa lor de educaţie!

    E mai greu însă de suportat bădăranul care crede că limba pe care o vorbeşte el îi dă puteri sporite.Deodată, el se trezeşte cu o însuşire în plus: limba lui e limbă străină!Poate să o folosească fără grijă, să vorbească tare fără ca nimeni să priceapă!!…mamă, ce tare e el!!Dar ai văzut, Karla, ce dezarmaţi au fost văzînd că nu-s singuri vorbitori de română?…ah, bineînţeles, o dată coborîţi te-au lovit cu privirile! He-he, cu cît mai departe, cu atît mai viteji!

  3. Ei, da…
    Oameni de calitate am intalnit: singura mea buna prietena e tot o românca. E singura mea confidenta…
    Am fost intotdeauna ajutata de ambasada; bine, nici n-am avut probleme, altele decat hartogaria actelor. Insa am fost surprinsa placut sa vad ca te poti baza pe ambasada ta in caz de urgenta, ca-ti scutesc drumuri in România si-ti rezolva problemele cu promptitudine. Contra taxe consistente, da’ nu mai conteaza…

  4. problema taxelor consistente am sesizat-o și aici în Cipru. Nu pe pielea mea, dar s-au plîns mulți români despre taxe.

  5. Îs de acord că pe români îi recunoşti de la o poştă, chiar şi cînd nu corespund descrierii tale. Au ei un ceva infabil… O prietenă zice că-i recunoaşte după felul în care se îmbulzesc la diversele cozi de la aeroport 🙂 Au o atitudine anume, acu’ mi-ai dat de gîndit că nu ştiu cum s-o exprim în cuvinte 🙂 O fi lipsa de respect pentru ceilalţi de care vorbeşte Karla… Îs încordaţi mereu, nu se pot relaxa deloc, şi asta e o chestie.

    Io n-am nimic cu haina de pă om, cu cearşafu’ de pe plajă, cu maşinile etc. – îs specifice Balcanilor, nu numa’ românilor, le bag la diferenţe culturale, noi să fim sănătoşi.

    De curînd un nene, cînd a aflat că vin din România, mi-a dat să ascult o manea românească. O avea de la nişte băieţi români cu care lucrase zece zile la montat corturi. „Oh, fuck”, mi-am zis în gînd şi mi-a răsărit imaginea românului în străinătate sugerată de tine. L-am întrebat pe nene dacă i-au fost simpatici românii: „Daaaa, foarte liniştiţi băieţii! Şi muncitori! Tot respectul”. Am răsuflat uşurată, m-am certat pentru prejudecăţile legate de iubitorii de manele şi am zîmbit 🙂

    Io am probleme cu contravenienţii şi infractorii, cu cei care nu respectă legile scrise şi nescrise ale locului…

  6. Apropo, Asics nu-s ăştia?http://www.asics.com/index.html? Pe cine imită Anima sana in corpore sano? 🙂

    Îs iau românii şi de la Nike şi Adidas că „afară” astea nu-s neapărat mărci de fiţe şi nu-s aşa de prohibitiv de scumpe făr’ de motiv cum erau într-o vreme la mall la Bucureşti 🙂

  7. Acum 20 de ani. Danemarca. Hilerod. Un orasel mic, mic de tot. Pe pietonalul local, care are maxim 500 m.
    Un prieten catre mine: – Ia uita la ala care casca gura aiurea. E roman. Pun pariu.
    Eu: – Hai bre Nea Tanase, da-o dracului, ca numai noi suntem romani pe aici.
    Nea Tanase se duce glontz la ala si-l apostrofeaza scurt in limba romana: „Ce faci ba aici?”
    La care ala zice: „Da pe tine ce te fute grija ba?” si se cara.
    Asa e. De atunci am inceput sa ma uit mai cu atentie la oamenii din jurul meu cand merg undeva peste hotare. 🙂

  8. 😀 😀 moromețiană fază. Ce faci bă aici? 😀

  9. fata omului spune cit de inteligent e,ptr. foarte multi e bine in occident,doar ca-si potolesc foamea fizica si ca reusesc material sa faca ce nu au facut in tara in rest nu-i intereseaza nimic din jurul lor.De pe prispa din Romania s-au mutat pe banca in parc in occident,depinde foarte mult de la ce nivel ai plecat din Romania.Ma intrb citeodata daca mai sunt prosti in Romania,AM IMPRESIA CA TOTI AU EMIGRAT.Sunt de 10 ani in occident dar nu am intilnit un roman caruia sa-i placa sa mearga la film,plimbare ,inot, cu bicicleta,la o expozitie,intr-o excursie etc.toti in casa ca nu costa,nu es la ocafea nu obere la terasa nimic,multumirea lor sufleteasca sunt valorile materiale si nimic mai mult,99% sunt,smecheri,needucati,inculti,tarani,ei sunt multi si se simt bine e mai rau ptr.cei 1% ca nu-si gasesc corespondenti caci daca te amesteci cu porcii porc devii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: