Publicat de: ionutu | Martie 28, 2011

Schiță.

Soarele vesel de primăvară pătrundea obraznic în încăperea mare, dar spartan mobilată ce ținea loc de birou pentru responsabilul cu securitatea informației din întreprindere. Spațiul era mare, cu pereți albi, singurul lucru ce domina întreaga încăpere, după ușile capitonate în vinilin negru lucios, fiind tabloul în mărime naturală al Conducătorului, de pe peretele opus biroului. Fusese pus special pe acel perete, din dorința expresă a celui ce ocupa acel birou, un fanatic care considera o lipsă totală de respect ca el să stea cu spatele la Conducătorul iubit în orele de lucru.

Biroul era mare, dar un lucru îți atrăgea atenția instant, cînd erai chemat la ”discuții” acolo. Nu găseai nici o hîrtie aruncată la întîmplare acolo, oricît te-ai fi străduit. Telefonul roșu cu disc era întotdeauna în colțul din stînga al biroului, urmat de un suport de creioane plin cu creioane impecabil ascuțite, de parcă n-ar fi fost folosite niciodată, de un pres-papier cu stema URSS imens, apoi cîteva dosare, caiete tip registru cu coperți groase de carton presat, și în mijloc, o mapă roșie, de care responsabilul cu securitatea informației nu se despărțea niciodată. Uneori umbla prin fabrică cu mapa la el, cărînd-o în stilul acela în care profesorii cărau catalogul cînd veneau la ore.

Alistar Fumureanu era foarte mîndru de el și de regimul la care considera cu o sinceritate debordantă că pusese umărul cu însuflețire oarbă, întru propășirea Conducătorului iubit și a poporului. Deși se considera singur, ca fiind un brav erou al clasei muncitoare, care numai prin muncă și devotament urcase pe treptele superioare ale întreprinderii în care lucra (informativ) de 20 de ani, nimeni nu-l respecta.

Anunțuri

Responses

  1. Pe peretele din spatele biroului stătea portretul conducătorului, în realitatea crudă…(m-au trecut fiori pentru că am fost într-o astfel de încăpere cu un personaj la fel de mîndru de rolul lui) cred că trebuia să intimideze persoana care intra în în încăpere!
    E drept şi că nu-l respecta nimeni pe ”Fumureanu”, dar îl ocoleau mulţi.
    Reuşit începutul de schiţă, aştept continuarea! 🙂

  2. Mulţumesc, e-n lucru. 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: