Cu ce se mai ocupă AIESEC-ul

Prima dată cînd am auzit de AIESEC am crezut că e o sectă religioasă obscură ai cărei membri fanatici sunt de obicei tinerii ăia cu creiere spălate ce-şi propovăduiesc cultul folosind cover-uri după Backstreet Boys sau Nsync.

E drept că în era aia internetul şi mai cu seamă gugălitul nu erau ca acum sporturi naţionale, iar ca să aflu mai multe despre cine sunt oamenii ăştia, a trebuit să întreb în stînga şi-n dreapta pînă m-am pomenit la ei în sediu.

După ce am aflat cine sunt şi ce caută ei în vieţile lor şi ale noastre, mărturisesc mişeleşte că mi s-a părut o mare pierdere de vreme şi timp preţios risipit cu nişte copii de grădiniţă ce păreau a fi de bani gata cu toţii şi al căror unic target era să ajungă corporatişti de multinaţională, AIESEC-ul fiind un mediu microbiologic ideal pentru pre-formarea viitorului ţop sau ţoapă de corporaţie.

Pe lîngă faptul că foloseau o romgleză patetică în comunicare şi-n terminologia internă, mai aveau tot soiul de semne secrete ştiute numai de membrii vechi care se distrau pe seama trainee-ilor care se uitau tîmp pe bună dreptate la aceşti ciudaţi care se scălîmbăiau în faţa lor. Atmosfera era una de întîlnire a alcoolicilor anonimi, toată lumea trebuia să fie pozitivă, cuvintele feedback, outgoing exchange şi incoming exchange părînd a fi religia lor. Uneori din senin se ridica vreunul mai vechi dintre membri şi se suia pe masă, şi începeau atunci cu toţii să cînte bălării gen „dacă vesel se trăieşte bate-aşa..”, activitate de entertainement pe care ei o numeau roll-call, parcă.

Una peste alta, după vreo cîteva meetinguri la care m-am dus din empatie pentru o fostă colegă de facultate ce pusese botul la vrăjeala lor pre-corporatistă, nu am mai călcat pe acolo.

Acum au pe ţeavă un proiect nou care implică direct blogosfera, încercînd prin asta să se facă de fapt ei şi mai cunoscuţi decît sunt deja între hipsteraşii corporatişti care sunt acum la facultă. Mega-proiectul lor pe social media se cheamă „1000+ ways of global change” în care îşi propun să strîngă peste 1000 de idei legate de ce putem face noi pentru a schimba ceva in jurul nostru.

O să le dau şi eu vreo două idei care dacă s-ar pune în aplicare poate că am reuşi să schimbăm ceva în jurul nostru:

– nu mai bine ar fi ca la chestia aia mai ipocrită decît invazia americană în Irak, leţduitrumainia parcă îi zice, zeci de mii de tineri să umple pieţele marilor oraşe din România într-un protest spontan care să nu înceteze pînă nu pleacă puleţii care ne conduc la mama dracului? Doar n-o să păţească la fel cum au păţit-o basarabenii cu revoluţia lor twitteristă de anul trecut, nu? Mai ales că poate văzînd atîta tineret în stradă, ar ieşi la luptă şi restul populaţiei, şi poate aşa chiar am face curăţenie în România.

Avînd o Românie mai curată de găgăuţi, şpanchi cheflii, bîlbîiţi, cocoşaţi, udre, boci, şi restul regnului animalelor politice autohtone, suntem deja cu un pas în faţă în încercarea de a schimba ceva la nivel global..